Lipsită de Adrian Mutu, Fiorentina se descoperă. Nu în apărare, ci se descoperă ca echipă, îşi descoperă posibilităţile. Când Henry pleca de la Arsenal după ani de zile în care fusese simbolul echipei, nu puţini au fost cei care le pregătiseră toboganul tunarilor. Ei bine, iată că după un an de interesante promisiuni, echipa lui Wenger este o frumoasă certitudine. Tot astfel, după accidentarea lui Mutu, paleta reacţiilor vizavi de evoluţia ulterioară a Fiorentinei a fost săracă în nuanţe, de la scepticism pur la circumspecţie moderată. Numai că squadra lui Prandelli s-a descurcat mai mult decât onorabil. În campionat a câştigat două meciuri din trei, dintre care unul pe terenul lui Juventus, rezultat pe care nu ar fi pariat nimeni. E drept, aşa cum scriam deunăzi, echipa torineză este cam debilă dacă-i luată la bani mărunţi, iar lovitura decisivă a primit-o de la Papa Waigo, cel care nu prinde de obicei nici banca de rezervă! Iar asta pentru că niciodată nu i s-ar fi acordat senegalezului aceeaşi atenţie ca lui Mutu. Oricum lucrurile sunt relative, fiindcă Fiorentina a pierdut apoi un meci uşor la Siena, tot o echipă din Toscana, de la care în mod normal îşi cam ia punctele.
Dar examenul cel mai dur a fost Cupa UEFA. Dacă în campionat lucrurile se mai puteau îndrepta după revenirea lui Mutu, obiectivul european putea fi compromis, mai ales că adversară îi era Everton, o echipă explozivă, cu respect pentru nimeni în acest sezon. În Anglia mărşăluieşte umăr la umăr cu concitadina Liverpool şi îi ameninţă serios locul de Champions League, în timp ce în Europa a defilat efectiv, câştigând toate meciurile începând din grupe şi până la meciul tur de la Florenţa! Îmi amintesc cum i-a spulberat în deplasare pe cei de la Alkmaar în ultima runda din faza grupelor, deşi erau calificaţi, iar olandezii se puteau califica şi cu un egal! Numai că tânăra trupă viola i-a cam dus cu zăhărelul pe englezi, făcându-i să spere într-un iluzoriu 0-0, pentru a marca de două ori înspre final. Dar asta nu făcea decât să prefigureze iureşul de la Liverpool... Dacă ar fi fost la box, n-ar fi avut Prandelli atâtea prosoape în şifonier câte ar fi trebuit să arunce! Fiorentina a fost permanent în corzi, însă Frey a luat-o pe urmele lui Neuer şi s-a baricadat în poartă. Cu toate astea, Everton a reuşit (doar) câte un gol pe repriză şi a trimis meciul în prelungiri şi apoi la 11 metri. Cum se întâmplă de obicei, cel mai bun om al gazdelor a ratat (Yakubu - bară), Frey a mai parat o lovitură şi Fiorentina era în sferturi. Pentru italieni e o mică revanşă în disputa cu englezii, după hegemonia instituită de aceştia în Liga Campionilor. În funcţie de ce hotărăsc sorţii astăzi, ar mai putea avea şi Roma un cuvânt de spus.