Ofticată nevoie mare doamna Albon după meciul trântit de ea în ultima etapă a diviziei secunde. Poate că dumneavoastră, prea puţin interesaţi de fotbalul “mic” (dar care e cu nimic mai slab decât cel foarte slab din Divizia A) nu urmăriţi sâmbăta, la orele prânzului, meciurile alea minunate prin încrâncenare şi cam atât.
Dintre combatantele Seriei I se detaşează net FC Braşov, echipa antrenată de Răzvan Lucescu, tot aşa cum în seria a II-a FC Argeş nu are adversari pe măsură. Rar li se întâmplă să piardă o partidă, iar atunci mai degrabă au ghinion. Ei bine, sâmbătă am urmărit meciul Dinamo II – FC Braşov, în care ghinionul lui Răzvan şi al echipei sale s-a numit Teodora Albon, doamna arbitru pe care, până la acest meci, chiar aşa eram tentat să o consider: o doamnă. Numai că, de această dată, spre uluirea dar şi spre păgubirea mea (că jucasem la pariuri “2”, cu cotă 1,60, absolut rezonabilă), doamna arbitru a “comis-o”. Dar nu oricum (nici măcar ca Tudor care oricând are scuza depăşirii şi, respectiv, a unghiului defavorabil la cele două penalty-uri neacordate Clujului) ci în maniera cea mai mârlănească, mai golănesc-penală, după modelul omologat cu ani în urmă de alde Danciu şi perpetuat prin Lajos, Corpodean şi restul bandei. Văzând-o pe Alboanca la lucru, aproape că ţi se făcea dor de jefuitorii-masculi, că parcă ăştia o fac mai cu teamă, ba uneori chiar cu bun simţ. Am văzut o “coasă” ca-n filmele-şcoală de la U.E.F.A., care se dau de model arbitrilor. Alături de mine, a mai văzut şi tot omul care privea la televizor. Unul singur n-a văzut, deşi se afla la un metru de locul faptei: doamna arbitru. Care se declară lezată de izbucnirile, e drept, cam “băieţeşti” ale lui Răzvan şi Dinu “Vamă”. Eu zic că, dimpotrivă, au fost prea blânde în raport cu golănia derbedoaicei: o-njurătură de mamă şi vreo 2-3 epitete apăsate. Păi dacă era bărbat probabil că ăştia nu ezitau şi-l luau şi la şuturi. Şi ce dacă era 8 Martie? Zice undeva că de Ziua Femeii dumnealor, fluieristele, au dezlegare la furt? Să zică mersi că domnii ăia n-au trimis-o “la cratiţă”, cum obişnuieşte Mitică. A fost exact ca-n celebrul desen animat “Doamna şi vagabondul”. Numai că invers!