Doru POPOVICI

Hotărât lucru, „proverbul” ăla care zice că decât sărac şi bolnav mai bine bogat şi sănătos, are valabilitate cu precădere în zona fotbalului românesc. Şi, privindu-l pe Sorin Cârţu în momentele de vârf ale crizei care l-a lovit în timpul ultimei sale prezenţe pe banca Daciei Mioveni, mi-au mai venit în minte şi versurile celebrului „imn al golanilor”, din ’90: „Mai bine mort / Decât comunist” şi care, adaptate şi ele la realităţile fotbalistice ale zilei de azi, ar suna „Mai bine viu / Decât antrenor”. Ceea ce înseamnă că această meserie a devenit, cel puţin la noi, una cu grad ridicat de risc. Ba chiar de riscuri multiple, fiindcă dacă nu mori atunci când omul tău, rămas cu poarta goală şi singur-cuc în tot careul, în loc s-o dea în aţe, o ridică peste tribună, atunci poţi s-o păţeşti ceva mai târziu, când începi să dai cu capul în cuşca de rezerve, ori când constaţi că ai tăi, lei cu câteva zile în urmă, au devenit mieluşei care parcă ştiu că Paştele e pe aproape. Pentru toate aceste motive, dar şi pentru încă multe altele, dacă ţii la viaţa sau măcar la sănătatea ta (câtă o mai fi rămas după atâţia ani petrecuţi pe bancă…) atunci tot ce ai de făcut este să-ţi înaintezi demisia, fie şi într-o formă atipică, adică nu pe o coală de hârtie înaintată patronului, ci pe gură, în direct, la televiziune. Din această perspectivă, Cârţu este un exemplu care ar trebui urmat de încă mulţi alţii, pentru a nu ajunge, să zicem, în situaţia lui Marius Lăcătuş (un altul care a cedat nervos, pentru o banală înjurătură de mamă, uitând că el, pe când era jucător, înjura şi-şi scuipa adversarul direct pe întreaga durată a meciului, plus prelungirile!) pe care soţia, văzându-l în vârful crizei de nervi, l-a somat să se lase de antrenorat, că ei îi trebuie un soţ viu, nu un erou mort în toiul luptei. Toate astea sunt valabile în mod evident pentru antrenorii vii, cum sunt cei doi despre care am scris, la care i-am putea adăuga pe alţi câţiva: „Magiun”, Dan Petrescu, Dorinel. Cu alţii, gen Rednic sau „Ţânţaru’”, se petrece ceva paradoxal: vor trăi, sunt sigur, peste o sută de ani, deşi sunt atât de inerţi de parcă ar fi morţi. Sau poate tocmai de asta.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mai bine viu….

Comentarii