Câţi ani din viaţă poţi pierde din cauza „colăceilor” de grăsime?

Cheia unei vieţi îndelungate este, evident, o sănătate bună, care are o mare legătură cu cantitatea de grăsime din corp. Oamenii de ştiinţă de la City University, Londra, susţin că au descoperit o metodă foarte simplă de evaluare, bazată pe relaţia dintre circumferinţa taliei şi înălţime.

Dacă circumferinţa taliei – măsurată între ultima coastă şi osul şoldului, fără a „suge burta” – are cel mult jumătate din înălţime, persoanele respective au şanse de a trăi atât cât prezice speranţa medie de viaţă (aproximativ 81 de ani în Marea Britanie; în România – aproximativ 74,5 de ani)  indiferent care este sexul, vârsta sau etnia acestora, susţin cercetătorii de la Cass Business School din cadrul City University, Londra. În schimb, fiecare câţiva centimetri în plus reduc speranţa de viaţă cu luni sau ani.

Exemple: pentru un bărbat de 30 de ani cu înălţimea de 1,78 m, circumferinţa taliei ar trebui să nu fie mai mare de 89 cm; o femeie de 30 de ani, înaltă de 1, 63 m ar trebui să aibă o talie de cel mult 81 cm.

Dacă talia bărbatului creşte până la 100 cm, acest lucru îi ia 1,7 ani din viaţă; în cazul femeii, mărirea circumferinţei taliei până la 97 cm duce la pierderea a 1,4 ani, spun cercetătorii.

Nu pare mult, dar, în cazul unei obezităţi severe, persoanele respective pot pierde decenii de viaţă. 

Cercetătorii au elaborat formula după ce au analizat date adunate timp de 20 de ani, referitoare la peste 300.000 de adulţi.

Circumferinţa taliei este importantă, deoarece indică volumul grăsimii centrale (depuse în partea de mijloc a corpului); depozitele mari de grăsime în această regiune sunt asociate cu un risc mărit de diabet, hipercolesterolemie şi boli de inimă, explică dr. Margaret Ashwell, unul dintre autorii studiului. Ea a adăugat că raportul dintre circumferinţa taliei şi înălţime este un mijloc simplu de evaluare, ce poate fi utilizat de oricine. 

Indicele de masă corporală (IMC), adesea folosit de medici în evaluarea stării de sănătate, a fost criticat în ultimii ani ca nefiind un indicator îndeajuns de fiabil pentru estimarea stării de sănătate şi a speranţei de viaţă.

Sursa: Mail Online