Dezbracă-te de aroganţă

Definiţia cuvântului aroganţă din Dicţionarul Român Explicativ sună cam aşa:

”Atitudine exagerat de mândră şi de dispreţuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alţii, atribuindu-şi drepturi care nu i se cuvin; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare”.

Nu este nimic lăudabil în această descriere şi totuşi, mulţi oameni, în special cei care au ajuns pe culmile succesului fără prea multă trudă, aleg să fie aroganţi. Dacă vă vine să credeţi, se scriu chiar şi articole despre cum să devii arogant, pentru că această aşa-zisă ”calitate” este percepută ca pe o armă straşnică ce se poate utiliza atunci  când nu îţi este recunoscută valoarea. Nimic mai fals. Aroganţa este o îngâmfare absurdă dusă la extreme care într-adevăr poate fi o armă, o armă folosită chiar de tine împotriva ta şi a viitorului tău succes.

Iată de ce, dacă începi uşor-uşor să te consideri mai presus decât ceilalţi sau să crezi că eşti stăpân absolut pe o situaţie, este bine să te dezbraci de această haină slută, înainte de a pierde totul.

Aroganţa te convinge să nu îţi iei măsuri de siguranţă

Gândiţi-vă doar la banalul ”condus al maşinii”. Cine este implicat de obicei într-un accident, începătorul cu mămăliguţa zâmbitoare în geam, sau experimentatul teribilist care vrea să testeze în câte secunde ajunge bolidul său de la 0 km la 100km? Hmmmm…..cam a doua variantă pare mai reală, nu-i aşa?

Şi în business lucrurile stau asemănător. Poţi să investeşti necugetat sume colosale în proiecte ”inovative” pentru că tu eşti cel mai bun, ai un fler, un simţ fin în astfel de cazuri… te trezeşti apoi că proiectul respectiv e un fiasco total, partenerul tău a fugit cu banii şi pe tine te-a şi părăsit soţia, că doar nu  o sta lângă un ”neica nimeni” să îşi irosească frumuseţea şi tinereţea.

Astfel de scenarii  de groază se întâmplă doar pentru că nu te-ai oprit puţin în loc să analizezi situaţia, să o descoşi câteva clipe, să te gândeşti că nu ai cum să ai dreptate perpetuu şi că trebuie să îţi iei câteva măsuri de siguranţă.

Aroganţa te îmbie la ignoranţă

Dacă te consideri un guru în domeniul tău, ajungi să nu te mai documentezi în fiecare zi (aşa cum spuneam că face orice om de succes), iar competiţia care este tot timpul ”de gardă” te va prinde la cotitură şi te va plesni teribil fără să mai poţi riposta în vreun fel.

A sta pe loc în afaceri sau în oricare alt domeniu este egal cu a involua. Trebuie să fii un etern căutător de nou, de strategii inovatoare, de soluţii inteligente şi rapide pentru a rezista în vârf şi pentru a-ţi menţine succesul dobândit.

Aroganţa este mincinoasă

Atitudinea aceasta infatuată te face să consideri despre tine că eşti ”perfecţiunea întruchipată”, un zeu sau o zeiţă din timpurile moderne. Ori imaginea corectă despre sine trebuie să fie una echilibrată, fără extreme. Psihologii spun că o astfel de atitudine de megaloman, în timp, conduce la scăderea performanţelor, luarea deciziilor, rezolvarea problemelor, logica fiind perturbată mai devreme sau mai târziu.

Aroganţa discreditează munca altora

Aroganţa dezvoltă o atitudine hipercritică asupra celorlalţi: ”ia te uită ce mare greşeală a făcut cutare!”; ”vai, Gigel nu ştie pe ce lume este!”; ”ai elaborat un raport de râsul lumii!” şi tot aşa. Să nu ai impresia că propriile performanţe vor creşte dacă alţii greşesc. Această imagine ireală despre sine nu aduce decât antipatie în jurul tău, respingere şi deriziune.

Aroganţa îţi adoră singurătatea

Superioritatea ta nejustificată îi alungă pe cei din jurul tău în colţuri îndepărtate ale existenţei tale şi oricât de tare ai striga, nimeni nu te va mai auzi. Iar atunci, te întreb, ce sens mai are succesul tău colosal dacă nu ai cu cine să îl împarţi!? De multe ori singurătatea poate fi un lux, dar de cele mai multe ori este doar un trist supliciu.

Acestea fiind zise, oare vrem să fim nişte teribilişti grandomani, ignoranţi, solitari şi înconjuraţi de eşec? Cred că nu…eu cel puţin îmi doresc succesul, acel succes constant, nu efemer. Iar acesta se poate dobândi doar prin eleganţă, în comportament, în gândire, în tot ceea ce reprezinţi ca om. ”Eleganţa are aerul aroganţei, dar înseamnă modestie” – Liviu Rebreanu.

Irina VELEA