Cel mai înalt turn zgârie-nori din Europa stârneşte polemici la Londra

Clădirea zgârie-nori "The Shard" îşi înalţă etajele spre cerul din Londra, promiţând să devină o nouă legendă pentru capitala britanică pentru unii, în timp ce alţii îi reproşează faptul că de la înălţimea sa va domina catedrala Saint-Paul, un simbol londonez de peste trei secole, informează AFP.

Atunci când va fi terminat, în 2012, blocul The Shard, creat de arhitectul italian Renzo Piano, creatorul Centrului Pompidou din Paris şi al Centrului Paul Klee din Berna, va avea o înălţime de 310 metri, devenind cel mai înalt turn din Europa. Până în prezent au fost construite 72 de etaj dintr-un total de 87.

Nu mai puţin de şase zgârie-nori sunt în construcţie la Londra, reprezentând o veritabilă sfidare la adresa recesiunii economice: astfel, în capitala Marii Britanii se construiesc "Walkie Talkie", "Cheesegrater", "Electric Razor", "Heron Tower" şi "Pinnacle" - cel din urmă fiind deja supranumnit "Helter Skelter", după un cântec al trupei The Beatles.

Toate aceste porecle îl bucură pe Peter Rees, şeful comisiei de urbanism din Londra de peste 25 de ani.

"Sunt porecle amicale, pe care oamenii nu le-ar acorda dacă ar fi vorba de nişte clădiri anonime sau care le-ar displăcea", consideră Peter Rees.

Totul a început în 2003 cu "Erotic Gherkin", sau "castraveciorul erotic", a cărui formă falică s-a impus foarte repede drept una dintre atracţiile din Londra, spre marele regret al asiguratorului Swiss Re, care a încercat în van să impună numele oficial al clădirii - St. Mary Axe.

"Englezii adoră poreclele. Dacă aţi devenit clientul fidel al unui bar, veţi primi imediat o poreclă", a spus Peter Rees, care vede în acest fenomen o formă de acceptare de către societate a uriaşelor turnuri.

Văzut de la Paris, cerul Londrei pare animat de o aprigă competiţie, iar turnurile zgârie-nori apar ca ciupercile după ploaie. Realitatea este însă mai puţin fericită pentru promotorul turnului The Shard, Irvine Stellar, care a avut nevoie de aproape 12 ani pentru a realiza acest proiect.

Turnul The Shard, situat în apropiere de London Bridge, în afara centrului oraşului, a întâmpinat opoziţia fermă a apărătorilor patrimoniului naţional britanic, precum English Heritage, care i-au reproşat că aduce atingere priveliştilor protejate ce pot fi admirate din Catedrala Saint-Paul.

"Va fi o clădire frumoasă, dar se află în locul nepotrivit", consideră Paddy Pugh, directorul regional al English Heritage, organismul însărcinat cu protejarea patrimoniului. "El aduce atingere mai multor panorame ce pot fi admirate din cele mai importante monumente istorice din Londra".

Spre deosebire de municipalitatea din Paris, cea din Londra nu impune o limită maximă pentru clădiri, însă protejează panorama asupra edificiilor sale istorice din câteva locuri strategice, situate în apropiere de fluviu sau pe dealurile din împrejurimile oraşului, considerate adevărate "culoare de vedere".

Panoramele asupra catedralei Saint-Paul, Parlamentului, Turnului Londrei şi Palatului Buckingham sunt protejate începând cu o serie de situri, precum colina Parliament Hill.

Tocmai de pe Parliament Hill, turnul The Shard pare să "strivească" de la înălţimea lui catedrala Saint-Paul, deşi este situat la o distanţă de aproape un kilometru, pe celălalt mal al Tamisei.

După o îndelungată dezbatere publică, guvernul laburist din epocă a decis în favoarea ridicării turnului The Shard.

Însă nici catedrala Saint-Paul, cea mai înaltă clădire din Londra până în anul 1964, nu a fost imediat adoptată ca simbol al capitalei.

"Saint-Paul era total diferită de tot ceea ce fusese construit până atunci (1675) la Londra, precum acele catedrale gotice cu săgeţile lor", reaminteşte Peter Rees. "Această invenţie continentală a domului a divizat oamenii în două tabere, însă Christopher Wren a inovat şi cred că oraşele au nevoie de acest fel de stimulare vizuală", a mai spus acesta.

Turnul The Shard este de acum înainte prezent ca un spin în talpa celor care s-au opus construirii sale, însă el va avea şi un efect salutar: primarul Londrei, Boris Johnson, a lărgit încă de la alegerea sa în funcţie culoarele de vedere pe care predecesorul său Ken Livingstone le redusese în mod drastic.