Speranţa, dincolo de beznă, deznădejde şi ignoranţă

Speranţa este mica şi curajoasa flacără care se află la capătul tunelului sufletelor noastre atunci când pretutindeni în jurul nostru se află doar beznă, deznădejde şi ignoranţă.

Atunci când ne simţim singuri, depresivi, atunci când suntem bolnavi şi abandonaţi, atunci când suferinţa fizică sau sufletească este foarte mare, atunci când suntem foarte trişti, reuşim să ne întoarcem de pe drumul cu sens unic pe care ne aflăm numai pentru că suntem capabili să nu ne pierdem speranţa, ne agăţăm de ea şi reuşim.

Speranţa are nevoie să fie cultivată

Societatea progresează ca şi cum ar fi ghidată de această stea invizibilă, care se află în adâncul sufletelor noastre, numai pentru că oamenii nu şi-au pierdut speranţa în nici una dintre situaţiile limită cu care s-au confruntat. Întocmai ca o trestie fragilă, speranţa are nevoie să fie cultivată. Prin atenţia fermă, constantă şi plină de iubire pe care o focalizăm asupra oamenilor din jurul nostru, asupra conjuncturilor de viaţă, asupra lucrurilor şi chiar asupra noastră înşine, progresul devine real, progresul se dezvoltă în mod gradat şi pretutindeni în jurul nostru totul începe să reînflorească şi să prospere. Dincolo de aparenţe, speranţa unei vieţi mai bune nu este suficientă. Mai mult decât atât, este necesar să ştim să ne construim această existenţă după care tânjim şi pentru aceasta trebuie să şi acţionăm corespunzător, fără a înceta să visăm şi să aspirăm. Cu alte cuvinte, aceasta implică să ştim să ne formăm şi să ne transformăm permanent pe noi înşine.

Este bine să realizăm că în toate conjuncturile ce ne ghidează viaţa şi ne trec dintr-o etapă în alta, fără nici o excepţie, nimic important nu survine la întâmplare. Dincolo de o aparentă întâmplare se află, de fapt, o tainică necesitate. Aceste cuvinte sunt pline de speranţă şi de înţelepciune. A ne păstra speranţa şi încrederea în reuşită, înseamnă să fim întotdeauna capabili să facem multe salturi înainte, oricare ar fi obstacolele şi oricare ar fi situaţia fără ieşire în care ne aflăm.

Să surâdem indiferent de greutăţile ce ne înconjoară

De fapt, speranţa pe care o manifestăm reflectă totodată încrederea pe care o avem în viaţă. Această acţiune de purificare interioară constă în a regăsi o conştiinţă clară şi lucidă, care ne va permite să transformăm în stări benefice, dezechilibrele ce încă se mai află în noi. Pentru aceasta este întotdeauna necesar să devenim capabili să ne detaşăm cu luciditate de toate situaţiile noastre conflictuale, de toate himerele noastre inutile, de toate larvele mentale pe care le hrănim în noi, privind apoi toate acestea dintr-un alt punct de vedere: pozitiv, armonizator, creator, benefic.

Trebuie totodată să nu pierdem din vedere că speranţa pură, binefăcătoare, puternică, constantă şi energizantă se împărtăşeşte şi celor din jur. Ea este una dintre minunile care se află ascunse în fiinţa fiecăruia dintre noi şi tocmai de aceea este important să învăţăm să o descoperim aici şi acum, cât mai repede, şi să nu întârziem a o împărtăşi, tuturor celor ce au sufletul deschis şi curat.

A manifesta o puternică şi constantă speranţă înseamnă, totodată, să devenim capabili să surâdem indiferent de greutăţile ce ne înconjoară.