Cei mai mulţi dintre dinozaurii din familia teropodelor, cu excepţiile notabile ale speciilor T-Rex şi Velociraptor, erau de fapt erbivore şi nicidecum carnivore, aşa cum se credea până de curând, au anunţat paleontologii americani, citaţi de AFP.
Cercetătorii Lindsay Zanno şi Peter Makovicky, de la Field Museum din Chicago, au determinat, cu ajutorul unor analize statistice, că regimul alimentar a 90% dintre speciile de dinozauri din familia teropodelor era constituit din plante.
Aceste rezultate sunt contrare opiniei care se bucura de o largă popularitate în rândul paleontologilor, potrivit căreia toţi dinozaurii teropozi îşi vânau prada pentru a se hrăni, mai ales aceia care erau mai apropiaţi de strămoşii păsărilor.
"Cei mai mulţi dintre teropozi erau în mod clar adaptaţi pentru o viaţă de prădător, însă, într-un anumit punct din evoluţia acestei familii provenind din păsări, au devenit erbivori", a declarat Lindsay Zarro.
Savanţii americani au descoperit astfel aproape o duzină de trăsături anatomice, statistic legate cu indicii directe referitoare la comportamentul erbivorelor, printre care se numără faptul că aveau un cioc lipsit de dinţi.
"După ce am stabilit o asociere dintre anumite evoluţii anatomice ale acestor dinozauri şi dovezi directe referitoare la obiceiurile lor alimentare, am căutat să găsim celelalte specii de teropode care aveau aceleaşi trăsături", au precizat savanţii americani. "În acest fel, am putut să determinăm care erau erbivore şi care erau carnivore", au mai spus aceştia.
Aplicând această analiză, cercetătorii au aflat că 44% dintre speciile de teropode - 90 de specii, distribuite în şase mari familii - erau erbivore.
Ei au ajuns, totodată, la concluzia că strămoşii celor mai mulţi dintre dinozaurii cu pene şi ai păsărilor moderne îşi pierduseră deja apetitul pentru carne.
Deoarece numărul teropodelor erbivore este atât de mare, super-carnivorele, precum T-Rex şi Velociraptor, ar trebui considerate mai degrabă drept o "excepţie care confirmă regula", afirmă savanţii americani.
Studiul lor a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).