„Și multe zăpezi l-au albit pe la tâmple / Și-atâtea adânci nedreptăți l-au durut / Tăind pentru noi pârtii largi către viață / El steagul de foc tot mai sus l-a ținut / Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul / Cu-o dragoste vie de oameni în piept / Astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi / E falnic stejar și cârmaci înțelept.” Corneliu Vadim Tudor

Ion Bârlădeanu are 63 de ani. S-a născut într-un sat din Vaslui. A făcut școala de zidari, iar la 18 ani a plecat de acasă fiindcă nu s-a mai înțeles cu tatăl lui, comunist convins. A lucrat la Galați, la Combinatul Siderurgic. A lucrat și în port, și în pădure la gater, a lucrat și la cimitir, unde a săpat gropi și a scos și morți din groapă. A ajuns fără casă în București și a locuit pe timpul lui Ceaușescu la ghenă, trăind din maculatură și fiare.
Plăcerea lui, însă, era să citească revistele de la gunoi, să decupeze imagini din ele și să le lipească. Făcea colaje pe care le ascundea mai apoi, multe fiind cu tentă politică și anti-comunistă. Într-un colaj, Ceaușescu este în haine de nebun. În altul, un copil își face nevoile pe mormântul dictatorului comunist. Sute de colaje, pe care le-a făcut locuind singur. Reporterul îl întreabă dacă știa că face artă. „Păi da, mi le admiram singur”, spune Nea’ Ion. Unii i-au văzut colajele încă de pe timpul comuniștilor și i-au spus că are talent și că ar putea să fie regizor. Nea’ Ion n-a vrut să facă filme despre partid.
Ani de zile a trăit Nea’ Ion la ghenă, și înainte de Revoluție și după, citind reviste și lucrând la colaje. În 2008, un artist i-a descoperit din întâmplare lucrările geniale. Acesta a fost doar începutul. A urmat o colaborare cu un galerist român, iar într-un an de zile Ion Bârlădeanu a trecut de la groapa de gunoi din București la a vinde lucrări pe mii de euro la Londra, Basel și Paris.

Pe 18 decembrie 2006 Președintele României a condamnat comunismul cu un discurs ținut în Parlament. Un discurs.
n 2009, Corneliu Vadim Tudor era ales de români, printre alții, să reprezinte țara noastră în Parlamentul European.

P.S. Reporter: „Dar ați întâlnit mulți oameni liberi, așa ca Dumneavoastră?”. Ion Bârlădeanu: „Adică liberi cum?”

Ovidiu Cocieru,
Bursier Fulbright

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Adică liberi cum?.

Comentarii