Pierderea speranţei poate să îi facă pe anumiţi pacienţi suferind de afecţiuni grave să devină, în mod paradoxal, mai fericiţi, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani care susţin că au descoperit cu această ocazie "o parte întunecată a speranţei", informează Reuters.
Acest studiu, realizat de cercetătorii americani de la Health Center for Behavioral and Decision Sciences in Medicine din cadrul Universităţii din Michigan, s-a bazat pe monitorizarea şi analiza reacţiilor unor pacienţi adulţi care au suferit operaţii de extirpare a colonului.
Patruzeci şi unul dintre pacienţi au fost informaţi că procedura de colostomie prin care au trecut este reversibilă că vor putea efectua o a doua operaţie pentru a reface legătura dintre intestinele lor, peste câteva luni, urmând să renunţe apoi la sacul artificial colostomic. În schimb, la 30 de pacienţi li s-a spus că această colostomie este permanentă.
Acest studiu, publicat în cel mai recent număr al revistei Health Psychology, a relevat faptul că pacienţii din cel de-al doilea grup, cei fără speranţă, erau mai fericiţi, la sfârşitul celor şase luni de monitorizare, comparativ cu pacienţii care au suportat o colostomie reversibilă.
"Credem că ei erau mai fericiţi pentru că au decis la un moment dat să îşi trăiască vieţile. Au realizat care sunt cărţile pe care le au în mână şi au înţeles că nu au altă posibilitate decât să joace cu aceste cărţi", a explicat Peter Ubel, coordonatorul studiului.
"Nu spunem că speranţa reprezintă ceva rău. Vrem doar să subliniem doar faptul că există şi o parte întunecată a speranţei. Ea îi face pe unii oameni să îşi seteze cursul vieţii pe poziţia de «aşteptare»", a adăugat savantul american.
Ubel a adăugat că medicii nu doresc adeseori să le spună pacienţilor lor că speranţa este inutilă, deoarece speranţa joacă un rol major în fericirea oamenilor, iar "oamenii fericiţi trăiesc mai mult şi mai sănătoşi decât oamenii nefericiţi".