Mi-a rămas întipărită în minte cartea despre eficienţă a lui Stephen Covey. Primul principiu al eficienţei este înţelegerea spaţiului dintre stimul şi răspuns, spaţiu care este cel mai de preţ dar al oamenilor. Acolo este libertatea unui om, în alegerea răspunsului la stimulii din jurul lui. Eric Berne. ”Orice comunicare este doar o invitaţie la un răspuns, nu obligaţia unui răspuns”. Ghandi. ”Nimeni nu-ţi poate lua demnitatea fără permisiunea ta”. Covey nu explică însă cum se poate face practic asta. Săptămâna aceasta am aflat răspunsul de la Charles Manz, profesorul nostru de leadership. Conceptul se numeşte self-leadership şi conţine o serie întreagă de tehnici experimentate şi studiate ştiinţific.

Tot într-o carte de-a lui Covey. Există cinci cancere emoţionale: critica, protestul, comparaţia, concurenţa internă într-o organizaţie şi obsesia de a-i întrece pe alţii. Acestea sunt cancere, fiindcă nu rezolvă în nici un fel problemele, ci sufocă şi îmbolnăvesc relaţiile dintre oameni, ducând în ultimă instanţă la distrugere, nu construcţie. Mi s-a părut relevant pentru ce se întâmplă acum în România şi pentru ce va urma, probabil, şi de acum încolo.

Acum câteva zile am urmărit o prezentare pe site-ul TED.com, probabil una dintre cele mai cunoscute şi reuşite resurse de inspiraţie şi informaţie pe internet. Printre subtitrările disponibile am găsit şi româna. Probabil doi oameni au făcut asta voluntar. Un lucru mic, dar lucrurile mici contează.

Lucrurile se schimbă. Acum doi ani eram student în Iaşi şi nici nu-mi trecea prin minte că pot ajunge să învăţ în afara ţării. Acum un an eram pe punctul de a pleca voluntar în Olanda. Nu-mi trecea prin minte că mi se va oferi un loc de muncă la unul dintre cele mai bune hoteluri din Iaşi. Când m-am angajat, nu m-am aşteptat ca mediul de acolo să fie unul, totuşi, nefericit. Un coleg şi-a girat apartamentul părinţilor ca să-şi ia o maşină scumpă. Nu ştia că va veni criza. Acum, la ora asta târzie din noapte, am impresia că singura constantă a vieţii e schimbarea, iar singurul mod de a fi cu adevărat liber e să fii atât de bun la ce faci şi atât de flexibil încât tot timpul vei fi cu un pas înaintea schimbărilor. Dar cine vrea să fie liber?

Ovidiu COCIERU,
bursier Fulbright

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Leadership.

Comentarii