Solul lunar conţine apă

Solul Lunii conţine particule de apă, potrivit rezultatelor a trei studii prezentate miercuri, care schimbă total teoriile ştiinţifice precedente, potrivit cărora suprafaţa satelitului natural al Pământului ar fi uscată, o posibilă excepţie putând fi gheaţa din craterele de la poli, informează AFP.
Studiile au fost publicate cu două săptămâni înainte ca o sondă a NASA să prăbuşească intenţionat în apropiere de polul sud al Lunii, având ca misiune stabilirea prezenţei sau absenţei apei în norii de praf care se ridică în urma impactului.
Autorii primului studiu au utilizat datele furnizate de un instrument al NASA, numit "Moon Mineralogy Mapper" sau M3, aflat la bordul Chandrayyan-1, primul satelit indian care a fost plasat pe orbita lunară, în 2008, şi care, recent, a încetat să funcţioneze. Acest instrument de cartografiere a mineralelor de pe Lună analizează modul în care aceasta reflectă lumina Soarelui pentru a stabili compoziţia satelitului. Lumina se reflectă pe lungimi de undă diferite, în funcţie de natura mineralelor, iar cercetătorii pot utiliza aceste variaţii pentru a determina compoziţia stratului superior al solului Lunii.
M3 a detectat o lungime de undă luminoasă indicând un element chimic ce leagă hidrogenul de oxigen, explică autorii acestui studiu publicat în revista Science. Ei precizează că acest lucru dovedeşte prezenţa apei, formată din doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen.
Intstrumentul poate analiza doar straturile superficiale ale solului lunar, doar câţiva centimetri de la suprafaţă, a precizat Larry Taylor, de la Universitatea din Tennessee (SUA), coautor al studiului.
Până la această descoperire, cercetătorii aveau o teorie, nedemonstrată, potrivit căreia există gheaţă în zonele permanent întunecate ale Lunii - pe fundul craterelor situate la poli -, în rest, satelitul fiind complet uscat.
Întrucât solul Lunii conţine oxigen în proporţie de circa 45%, cercetătorii trebuie să determine de unde provine hidrogenul detectat de instrumentele de pe cele trei sonde lunare care au transmis noile informaţii. Specialiştii sugerează că hidrogenul ar proveni de la vânturile solare. Potrivit estimărilor specialiştilor, o tonă de sol lunar conţine apă în proporţie de 25%.
Celelalte două sonde care au transmis informaţii similare despre Lună - în ceea ce priveşte semnătura chimică a prezenţei moleculelor de apă - au fost echipate cu acelaşi tip de instrument ca sonda indiană. Este vorba de sonda americană Cassini, care a efectuat măsurători în urmă cu zece ani, când a trecut aproape de Lună în drumul său spre Saturn, şi de sonda americană Deep Impact, lansată spre cometa Tempel-1 în 2005.
Mostrele de sol şi roci lunare aduse de astronauţii care au participat la misiunile Apollo, în urmă cu 40 de ani, conţineau urme de apă. Însă majoritatea containerelor în care au fost transportate nu au fost închise ermetic, fapt care i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că particulele de apă, identice cu cele de pe Terra, proveneau de la umiditatea din aer.