În timp ce îmi continuam interviurile şi testele din procesul de selecţie al bursei Fulbright, am lucrat timp de un an de zile la o firmă mare din Iaşi pe postul de asistent marketing. Unele lucruri care mi-au fost date să le văd şi să le aud în acea firmă mă fac să cred că adevărata criză pe care o traversează România nu este una economică.
Într-o cameră înghesuită, cinci persoane. Fiecare cu calculatorul ei, fiecare separat vizual de un panou. Comunicare minimă. La propriu şi la figurat. La un moment dat, directorul general adjunct, mai exact “managerul adjunct”, o tânără pe la treizeci de ani îşi deschide calculatorul şi lucrează în biroul nostru. Discuţia din birou ajunge cumva la neperformanţa unor angajaţi. Reacţia managerului: “Puneţi, domnule, biciul pe ei!”.
Într-una din zile, o colegă mă cheamă şi-mi zice în şoaptă: “Vezi că am scris despre tine!”. Îi zic că nu înţeleg. “Păi, uneori trebuie să scriem nişte scrisori confidenţiale în care ne spunem părerea despre unii colegi. Scrisorile sunt închise în plic şi merg la directorul general. El le cere, el le citeşte”.
Într-un articol scris în “Adevărul” Dinu Patriciu spunea că criza României ţine de 20 de ani şi este una de leadership. Îmi permit, mai umil, să completez. Criza României este una atât de leadership adevărat, cât şi de management adevărat, pe care ca popor nu le înţelegem şi pe care habar nu avem cum să le răsplătim. La toate nivelele. Criza vine, cred, din mizeria sufletească în care ne înecăm fiecare valorile în compromisuri, din lipsa de curaj de a deveni oameni curaţi, profesionişti şi vizibili, voci ale verticalităţii într-un mediu corupător.
Suntem în criză, fiindcă fiecare din noi e în criză şi e pierdut, lipsit de o viziune clară, ca într-un labirint.
Întrebarea mea pentru tine este simplă. Ce ai de gând să FACI?
Ovidiu COCIERU
bursier Fulbright