La medic.
- Aşa, deci, am auzit că pleci!
- Da, doamna doctor, plec în State un an! Am venit să-mi completaţi fişa medicală pentru viză.
- Ai venit să-ţi complez fişa. Da... Stai jos! Bravo, măi băiete, du-te! Te mai întorci în ţară?
- Nu ştiu. Aşa aş vrea.
- La ce să întorci? La ce să te întorci în ţara asta? Nu vezi cine ne conduce? Nu vezi că au ajuns să ne conducă...? Iartă-mă că vorbesc aşa...
- Nu e nimic... Staţi liniştită.
- Deci îţi trebuie vaccinurile, văd.
- Da...
- Îţi zic sincer... Am ajuns să am depresie. Nici nu mă mai pot uita la televizor. Am depresie!
- Vă înţeleg.
- Dacă nu schimbaţi voi ceva, nu ştiu... Nu ştiu...
-...
La poştă. Două doamne pe la 50 de ani.
- A, uite cine e la rând! Aproape nu te-am cunoscut!
- Da, da! Ce mai faci?
- Bine, am venit să pun un plic pentru fată. M-am uitat acum la televizor, ai văzut?
- Ce?
- Nişte elevi de liceu au filmat un profesor care le lua şpagă şi l-au dat pe mâna poliţiei.
- Măi, poate generaţia asta mai schimbă ceva, că noi... Poate ei, că sunt mai curaţi...
În acea zi am trimis un plic în Statele Unite. Cineva pe drum a deschis plicul şi a luat o parte din conţinut.
Ovidiu COCIERU,
Bursier Fulbright