Coloraţi-vă grădina cu flori albastre

Florile albastre sunt unele dintre plantele care se observă cel mai uşor şi adaugă un strop de culoare oricărei grădini.

Există o gamă extrem de variată de plante cu flori albastre, în diverse nuanţe, care plantate din loc în loc în grădină vor atrage atenţia privitorului iubitor de frumos. La fel ca în cazul oricărei alte plante, atunci când optaţi să plantaţi flori albastre în faţa casei ori chiar într-un ghiveci, în cameră, este bine să alegeţi planta în funcţie de condiţiile pe care i le puteţi oferi. Din fericire, în prezent plantele se comercializează împreună cu „instrucţiuni de folosire”, care, dacă sunt respectate, vor asigura o viaţă lungă florilor dumneavoastră.

Cum să aveţi o grădină deosebită

Când intenţionaţi să plantaţi flori albastre în grădină, aveţi două opţiuni, în funcţie de efectul estetic pe care doriţi să îl obţineţi. Pentru un aspect de uniformitate şi simetrie puteţi planta aceste flori albastre în ciorchini, aşezate strategic din loc în loc. Dacă însă doriţi să aveţi o grădină multicoloră, florile albastre vor ieşi în mod plăcut în evidenţă în curcubeul de culori. În plus, nuanţe diferite de albastru pot fi obţinute cu ajutorul jocului de înălţimi.

Pentru a vă face o idee referitor la plantele cu flori albastre disponibile pe piaţă, vă prezentăm câteva dintre speciile cele mai populare şi mai des întâlnite, menţionând totodată câteva caracteristici ale fiecăreia.

Polemonium coeruleum sau Scara Domnului este o plantă compactă, cu flori albastru azuriu, care ajunge la o înălţime de până la 60 de centimetri. Poate fi plantată în locuri umbroase, în soluri ce pot fi uscate, şi înfloreşte la începutul verii (în luna iunie).

Eryngium alpinum este o plantă cu aspect dramatic, cu flori cilindrice, înconjurate de frunze sub formă de pene, puţin ţepoase. Aceste plante cresc până la 75 de centimetri înălţime şi sunt ideale pentru aranjamente făcute din flori uscate. Eryngium alpinum are nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, probabil de aceea înfloreşte vara târziu.

Delphinium sau Nemţişorul este o plantă cu flori albastre delicate, elegante, situate pe vârful unor tulpini graţioase. Înfloreşte la începutul verii sau în mijlocul sezonului estival. Poate ajunge până la 25 de centimetri şi preferă locurile însorite cu soluri umede.

Campanula sau Clopoţeii italieni sunt flori ce formează numeroşi lăstari, subţiri şi flexibili, colorate în nuanţe ce merg de la albastru pur până la lila. Înfloresc în mijlocul verii, iar florile durează câteva săptămâni. Preferă locurile cu mult soare, dar cu sol uscat.

Hortensiile sunt împodobite întreaga vară cu bulgări uriaşi de flori albastre, iar toamna capătă o nuanţă aurie minunată. Hortensia preferă solurile fertile şi se dezvoltă la fel de bine la umbră, în penumbră sau în lumina soarelui.

Vinca include specii perene, veşnic verzi şi rustice. Coloritul florilor variază de la albastru-lila la alb şi până la roz. Plantele nu cresc foarte înalte, au până la 15 centimetri, şi nu sunt foarte pretenţioase în ceea ce priveşte condiţiile de sol sau gradul de luminozitate.

Ajuga reptans formează un covor ierbos minunat pentru orice grădină, fiind un arbust scund, ce face foarte repede flori. Întrucât gama de culori variază de la albastru până la culoarea lavandei, alegeţi cu grijă specia pe care urmează să o cultivaţi în grădina dumneavoastră.

Ajuga reptans înfloreşte primăvara şi preferă locurile umbroase.

Îngrijirea hortensiei

Dacă veţi pulveriza extremităţile plantei periodic, prelungiţi cu mult perioada de înflorire şi stimulaţi apariţia de noi boboci. Începând din primăvară, hortensia se udă cel puţin săptămânal, în perioadele cu temperaturi sub 30 de grade Celsius. Când ele depăşesc acest prag, udarea se face zilnic, de preferabil dimineaţa devreme, înainte de răsăritul soarelui, stropind inclusiv frunzele hortensiei pentru a le hidrata.

Pământul trebuie să permită scurgerea excesului, pentru a evita băltirea apei, ceea ce duce la apariţia unor boli. Cel mai adesea, un semn că solul este suprasaturat cu apă este înnegrirea frunzelor pe margine.

Deşi hortensia este rezistentă la gerurile prelungite, vârfurile lăstarilor se pot usca dacă nu sunt înveliţi cu un strat protector. Înveliţi tufele, pe perioada iernii, cu o folie de plastic sub care puteţi aşeza resturi vegetale, paie, frunze uscate.

Primăvara, pentru a stimula înflorirea, puteţi tăia vârfurile tulpinilor, scurtându-le până la nivelul primilor muguri. Solul joacă şi el un rol important în coloritul florilor. Hortensia este o plantă care indică PH-ul solului unei grădini, şi anume: florile de culoare roz indică un PH al solului acid, florile care au o coloraţie albastră, ce apoi devine roz, arată, un conţinut mare de calcar în sol.

Florile trebuie să rămână pe plantă până sunt complet ofilite. Abia apoi se îndepărtează. În caz contrar, există riscul ca planta să nu mai înflorească o perioadă de doi ani. Dacă doriţi doar hortensii albastre, atunci trebuie să îngropaţi toamna, odată cu săpatul, o cantitate mică de scoarţă de copac, coji de fructe, talaş şi rumeguş.