Iubitorii plantelor de interior se împart în două grupuri: cei are uită să ude şi cei care îşi udă plantele prea mult. Pentru cei din urmă este recomandat papirusul pitic.

Papirusul de apartament sau planta umbrelă, denumit ştiinţific Cyperus alternifolius, nu este papirusul egiptenilor, a cărui tulpină servea la fabricarea hârtiei. Cyperus este o plantă erbacee acvatică, care provine din Delta Nilului şi din Africa Centrală. Papirusul pitic poate ajunge, la maturitate, până la înălţimea de 120 cm. Planta, care creşte sub aspectul unei tufe dese, este formată din tulpini verzi tubulare drepte.

Aceste tulpini nu au prea multe frunze, ci mai degrabă, în vârf, o "roată" de bractee liniare verzi asemănătoare frunzelor de graminee. În mijlocul acestei coroane apar mici inflorescenţe galben-verzi, care devin maro deschis la maturitate.

 

O cultură unică

Papirusul de interior este o plantă unică de interior datorită faptului că este o plantă semi-acvativă, în timp ce aproape toate plantele noastre de casă sunt terestre sau epifite. Astfel, dacă are rădăcina în apă, se va dezvolta minunat. Papirusul poate fi tratat ca o plantă de interior normală şi udat doar când pământul începe să se usuce, însă se va dezvolta mai puţin. Papirusului îi place să crească având rădăcina în apă, dar este suficient ca cel puţin rădăcinile inferioare se fie în permanenţă umede. Cei cărora le place să ude vor fi fericiţi să afle că îşi pot uda papirusul de câte ori trec pe lângă el, chiar de mai multe ori pe zi. Ca să nu se usuce, instalaţi planta într-un vas mască în care să existe în permanenţă apă pe 5-10 cm din adâncimea recipientului.

În afara udatului abundent, nu există recomandări speciale pentru cultura papirusului. Când îl instalaţi în casă, gândiţi-vă la un loc luminos, unde soarele ajunge cel puţin câteva ore pe zi, şi la o temperatură normală de interior. Lipsa luminii poate încetini creşterea plantei de cyperus.

Papirusului îi plac toate îngrăşămintele pentru plantele de interior. În martie-aprilie, administraţi-i lunar o doză de îngrăşămînt lichid pentru plante verzi. Această plantă produce o mare cantitate de rădăcini, mai mult decât are nevoie, aşa că tăiaţi-le dacă devin prea sufocante.

 

Înmulţire

Reproducerea se face prin divizare sau prin seminţe, dar cea mai simplă cale este să tăiaţi o tulpină de 10 cm sub umbrela de bractee şi să o puneţi într-un vas cu apă şi cărbune vegetal cu tija în sus şi bracteele în apă. Într-o săptămână două, face rădăcini şi o puteţi muta planta în propriul vas. Toamna, tufele se pot despărţi. Dacă vreţi să transplantaţi papirusul faceţi acest lucru în martie. În mai este indicat să-l scoateţi în grădină, dacă aveţi, şi să-l aşezaţi pe marginea unui bazin cu apă. Aveţi grijă însă, pentru că tulpinile se rup foarte uşor. Tăiaţi frunzele bătrâne, pentru a-i stimula creşterea.

 

Paraziţi

Păduchii verzi atacă adesea plantele pline de praf, aşa că pulverizaţi planta cu apă sau, dacă este atacată mai grav, aplicaţi un insecticid. Alţi inamici ai papirusului sunt păianjenii roşii. Aplicaţi un acaridic şi preveniţi orice nou atac crescând gradul de umiditate a aerului. Musculiţele albe sunt înlăturate dacă vaporizaţi un insecticid de contact.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Papirusul pitic, o plantă acvatică de interior.

Comentarii