În 2008, sonda Phoenix, trimisă de NASA pe Marte, a descoperit în solul marţian prezenţa percloraţilor. Această substanţă chimică, ce conţine clor şi oxigen, este relativ rară pe Terra, dar ea se găseşte din abundenţă pe Marte. Specialiştii susţin că percloraţii reprezintă 1% din totalul mostrelor de sol marţian ce au fost analizate de modulul Phoenix.
Percloraţii acţionează ca un agent anticongelant, permiţând apei să rămână în stare lichidă chiar şi după ce temperaturile scad sub zero grade.
Specialiştii consideră că acest detaliu ar putea avea implicaţii profunde, făcând ca existenţa vieţii pe Marte, susţinută de existenţa apei lichide, să fie şi mai probabilă.
Apa care conţine anumite tipuri de percloraţi poate să rămână în stare lichidă până la minus 37 de grade Celsius.
Acest lucru ar putea permite acumularea de apă în stare lichidă sub scoarţa marţiană. Specialiştii merg mai departe şi susţin că este posibilă chiar şi existenţa unor râuri subterane.
Această descoperire ar putea explica recent formatele rigole de pe pantele marţiene, care seamănă cu bazinele cu apă de pe Pământ.
Percloraţii se pot acumula şi sub gheţari, ajutându-i să alunece. Datele colectate de specialiştii americani indică faptul că gheţarii din nordul planetei Marte se deplasează.
Microbii care ar putea exista pe Marte ar putea să se hrănească cu percloraţi, aşa cum o fac anumite organisme de pe Terra, au explicat cercetătorii.
Articolele publicate în revista New Scientist indică faptul că soluţiile cu o concentraţie mare de percloraţi nu pot să întreţină viaţa, dar concentraţiile mai slabe permit existenţa apei starea lichidă şi sprijină diverse forme de viaţă.