Ixora este un arbust mereu verde, originar din India. În natură, această plantă poate ajunge până la 120-150 de centimetri înălţime, dar când este cultivată în vas nu depăşeşte 50-60 de centimetri.
Ixora mai este numită şi Flacăra pădurilor datorită florilor sale în culori aprinse, de la galben-portocaliu până la roşu. Este o plantă pretenţioasă, având nevoie de căldură, lumină multă şi umiditate constantă. Are tulpini subţiri, lemnoase, de culoare maro închis, iar frunzele sunt ovale şi lucioase.
Vara produce inflorescenţe alcătuite din flori de dimensiuni mici, cu patru petale. Acestea nu se evidenţiază prin parfum, care este foarte discret, ci prin culorile aprinse precum roşu, roz, galben, alb sau portocaliu.
Ixora este o plantă care atrage totdeauna atenţia. Chiar dacă nu este uşor de îngrijit, merită să o achiziţionaţi deoarece vă va înfrumuseţa locuinţa.
Îngrijire
Ixora iubeşte locurile luminoase, fiind recomandată expunerea ei la razele directe ale soarelui, câteva ore pe zi. Nu suportă frigul şi gerul, deci o dată cu sosirea toamnei este recomandat să fie ţinută în casă, ferită de orice curent de aer.
De asemenea, Ixora trebuie ţinută departe de sursele de căldură. În zonele cu climă caldă şi cu ierni blânde poate fi cultivată în grădină. Are nevoie de udări regulate, mai ales în lunile calde, iar solul trebuie menţinut mereu umed, chiar dacă planta poate suporta şi una-două zile de secetă.
Trebuie evitate totuşi udările excesive, cea mai bună soluţie fiind folosirea zilnică a unei cantităţi mici de apă.
O dată la 15-20 de zile, puteţi amesteca în apa folosită pentru udat îngrăşământ pentru plantele cu flori. Pentru o bună dezvoltare, Ixora are nevoie de un substrat cu pH uşor acid şi cu un drenaj bun.
Folosiţi un amestec de turbă şi nisip în care puteţi adăuga o cantitate mică de îngrăşământ organic. Deoarece ramurile tind să se alungească, este indicat să fie tăiate primăvara. În acest fel, se stimulează ramificarea şi se elimină crengile plasate inestetic.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea plantei se realizează prin seminţe, primăvara. Tot în acest anotimp se poate înmulţi planta prin butaşi.
Aceştia se pun într-un amestec de nisip şi turbă în părţi egale şi se ţin într-un loc cald, cu temperatură constantă. După ce se formează rădăcinile, noile plante vor fi mutate în ghivece şi vor fi ţinute într-un loc ferit de curenţi şi semiumbros.
Ixora este cel mai frecvent atacată de coşenile. Excesul de apă şi terenul cu un drenaj slab pot duce la putrezirea rădăcinilor.