Maranta este o plantă originară din Brazilia şi din zonele tropicale ale Africii. Genul cuprinde aproximativ 20 de specii. Cele mai cultivate sunt Maranta Arundinacea, Maranta Bicolor şi Maranta Leuconeura.

Această plantă este cultivată mai ales pentru frunzele sale ornamentale, late, ovale, lungi de până la 19 centimetri şi late de zece centimetri. Pentru a-şi conserva umezeala, frunzele se pliază noaptea sau atunci când luminozitatea este foarte mare, de aici şi denumirea populară dată de americani, „Planta care se roagă”. Florile Marantei sunt mici, albe cu pete purpurii şi nu sunt foarte frumoase. Acestea au trei petale şi o stamină mare în interior. Pe măsură ce planta îmbătrâneşte, petele de pe frunze se închid la culoare, efectul ornamental al acestora devenind şi mai puternic.

 

Îngrijire

Maranta poate fi cultivată atât în casă, cât şi în seră neavând nevoie de lumină din abundenţă. Este asemănătoare, ca aspect şi cerinţe faţă de mediu, cu Calathea, cu care e confundată uneori. Spre deosebire de aceasta, Maranta este mai mică şi are lăstari uşor târâtori. Este o floare cu vegetaţie continuă, care se simte bine în spaţii calde şi umede. Temperatura optimă este de 18-25 de grade Celsius. Iarna trebuie să aveţi grijă ca planta să nu fie ţinută în locuri unde temperatura coboară sub 8-10 grade Celsius. Maranta are nevoie de un aer foarte umed. În lipsa umezelii atmosferice, frunzele se rulează sau se usucă pe margine şi în final mor. Planta trebuie udată cu regularitate, încercându-se ca pământul să se menţină umed, însă nu excesiv. În momentul în care udaţi planta, este important ca apa folosită să fie la temperatura camerei. De asemenea, este bine ca frunzele să fie pulverizate zilnic cu apă călduţă. În ceea ce priveşte substratul, pământul potrivit pentru Marantă este un amestec de turbă, pământ de frunze, cu puţin pământ de grădină şi nisip. Acesta trebuie să ţină umezeala, dar, în acelaşi timp, să permită scurgerea excesului de apă. Iarna, când planta intră în perioada de repaus, pământul nu trebuie să fie foarte umed, şi se recomandă să îl lăsaţi să se usuce între udări.

O dată pe săptămână amestecaţi îngrăşământ în apa pe care o folosiţi pentru udat. Maranta are rădăcini care se dezvoltă foarte mult. De aceea, este recomandat ca aceasta să fie plantată în ghivece adânci. Pentru a-i menţine o formă cât mai plăcută, cel puţin de două ori pe an tăiaţi marginile. Transplantarea într-un ghiveci de dimensiuni mai mari se face primăvara.

 

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea se face prin divizarea tufei în lunile februarie - martie sau prin butăşire, vara. Planta este rezistentă atunci când vine vorba despre paraziţi şi boli. Cel mai mare duşman al acesteia este lipsa de umiditate. Aerul uscat este extrem de dăunător pentru Maranta şi duce la apariţia unor pete maronii pe marginea frunzelor. De aceea, este recomandată pulverizarea zilnică a frunzelor. De asemenea este indicat să lăsaţi lângă ghiveci un vas cu apă. Altă cauză a pătării frunzelor este prezenţa clorului şi a fluorului în apa de udat. Pentru a evita problemele, folosiţi apă care a stat 24 de ore într-un vas deschis. Este posibil ca Maranta să se usuce sau să se ofilească după ce a înflorit. Acest lucru nu înseamnă că planta a murit. Ea trebuie îngrijită în mod normal şi în scurt timp îşi va reveni.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Maranta, planta care se roagă.

Comentarii