Acest fenomen, necunoscut până în prezent, ar putea fi o explicaţie pentru concentraţia ridicată de metan din atmosfera de la latitudinile înalte, au explicat autorii studiului, coordonat de Torben Christensen de la Universitatea suedeză Lund.
Cercetătorii au măsurat concentraţia de metan din atmosferă în valea Zackenberg din nord-estul Groenlandei, în momentul în care solul începea să îngheţe, la sfârşitul toamnei şi începutul iernii.
Emisiile de metan au scăzut după apariţia florei, în timpul sezonului de primăvară, iar apoi au crescut din nou, mai ales în timpul îngheţului hibernal.
Autorii studiului au constatat că solul tundrei arctice degajă în timpul iernii o cantitate de metan la fel de mare precum cea eliberată în timpul întregului sezon de vară.
"Acest studiu nu schimbă cu nimic estimările noastre asupra emisiilor de metan de la latitudinile din Nord, ci schimbă doar impresia noastră despre distribuţia lor sezonieră", au declarat cercetătorii.
Numeroşi specialişti, din care unii fac parte din IPCC - Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei - au tras un semnal de alarmă asupra rolului metanului în procesul de încălzire globală a climei, mai ales asupra metanului degajat de zonele mlăştinoase şi al zonelor în care se formează permafrostul din zonele arctice. Acest gaz rămâne în atmosferă timp de 12 ani.
Un studiu publicat în urmă cu câteva luni tot de revista Nature susţinea faptul că glaciaţiunea şi încălzirea climei care au pus capăt perioadei în care Terra era un "bulgăr de zăpadă", în urmă cu 600 de milioane de ani, au fost provocate de puternicele emisii de metan eliberate în atmosferă de permafrostul planetei.