Psihologii chinezi Xinyue Zhou şi Ding-Guo Gao, din cadrul Universităţii Sun Yat-Sen, împreună cu profesorii Constantine Sedikides şi Tim Wildschut, de la Universitatea din Southamptom, au analizat legătura dintre singurătate şi nostalgie.
Printre participanţii la studiu s-au numărat copii, studenţi şi muncitori, aceştia din urmă fiind evaluaţi şi din punct de vedere al capacităţii de a-şi reveni după experienţe traumatizante sau după evenimente neplăcute.
Rezultatele au arătat că subiecţii care se simţeau singuri au spus că primesc cea mai puţină susţinere socială şi cel mai interesant aspect a fost că tot aceştia s-au dovedit cei mai nostalgici. În plus, când sentimentul de nostalgie a fost indus unora dintre subiecţi, aceştia au interpretat acest lucru ca fiind o susţinere socială foarte mare.
Constatările făcute în urma acestui studiu sugerează faptul că nostalgia amplifică percepţia asupra susţinerii sociale, contracarând astfel sentimentul de singurătate.
În plus, s-a constatat că persoanele care reuşesc să treacă peste încercările vieţii sunt mai predispuse să folosească nostalgia pentru a învinge singurătatea.
Astfel, rezultatele indică faptul că nostalgia poate fi folosită în cadrul terapiei cognitive ca un mecanism la care persoanele afectate recurg atunci când se confruntă cu excluderea socială.
Autorii studiului sugerează faptul că orice persoană ar putea fi „antrenată” să beneficieze de această funcţie a nostalgiei în momentul în care susţinerea socială lipseşte sau atunci când este percepută astfel.