O aventură sentimentală poate salva un mariaj în derivă, potrivit rezultatelor unui studiu foarte controversat realizat de un reputat psiholog american, informează telegraph.co.uk.
Mira Kirshenbaum, care are peste 30 de ani de experienţă în consilierea de cuplu, spune că "tipul potrivit" de aventură poate fi un lucru pozitiv, scoţând oamenii din starea de inerţie.
Autoarea cărţii "When Good People Have Affair" ("Când oamenii drăguţi au aventuri"), publicată în cursul acestei săptămâni, spune că societatea nu a reuşit până acum să aibă o atitudine de simpatie faţă de infidelitate, laturile pozitive ale acesteia fiind ignorate.
Păstrarea secretului.
Totuşi, psihologul spune că partenerul infidel nu trebuie să mărturisească perechii sale faptul că a avut o aventură, pentru că dezvăluirea acesteia poate afecta relaţia mai mult decât ascunderea ei.
Câteodată, o aventură poate fi cea mai bună modalitate pentru persoana care a fost infidelă de a obţine informaţiile de care are nevoie (în legătură cu relaţia, n.r.) şi de a-şi da seama de ce simte nevoia de schimbare, a explicat Kirshenbaum pentru The Observer.
"Nu încurajez aventurile", spune aceasta, explicând că fenomenul poate fi un indiciu că ceva nu funcţionează în relaţie şi că trebuie schimbat.
Infidelii, persoane bune şi drăguţe.
Majoritatea soţilor infideli sunt persoane bune, drăguţe, care caută cu adevărat fericirea şi dragostea.
Kirshenbaum, director al Institutului Chestnut Hill, un centru de psihoterapie şi cercetare din Boston, Massachusetts, spune că studiul ei nu se referă la "ticăloşii" care îşi fac un hobby din aventurile sentimentale, ci la persoanele decente, care ştiu că au făcut o greşeală.
"Aceste persoane suferă teribil şi au nevoie să scape de sentimentul de vină şi ruşine, pentru că aceste emoţii pot fi paralizante", a spus aceasta. "Dacă este potrivită, o aventură poate avea efect terapeutic, clarifica lucrurile şi scoate oamenii din starea de inerţie", a spus psihologul. "Ai putea să o priveşti ca pe o metodă radicală, dar necesară din punct de vedere medical", mai spune aceasta.
Psihologul este convins că aventura nu trebuie niciodată să fie mărturisită, nici măcar dacă partenerul întreabă direct. "Este un domeniu în care adevărul poate provoca mai multe distrugeri pe termen lung", a explicat aceasta. "Dacă îţi pasă atât de mult de onestitate, vezi cu cine vrei să fii, angajează-te în acea relaţie şi consacră-ţi restul vieţii în a o face cea mai onestă legătură posibilă", a spus psihologul.
Critici de la alţi psihologi.
Acest tip de abordare a infidelităţii a atras criticile unor colegi ai psihologului, care sunt de părere că durerea imediată provocată de o aventură nu trebuie subestimată. "Ultimul lucru pe care vor să-l audă partenerii infidelilor este să dea dovadă de compasiune faţă de persoana care i-a trădat şi s-a purtat ca un şarpe", a spus Phillip Hodson, de la British Association for Counsellors and Psychotherapists.
"Totuşi, peste cinci sau zece ani, este posibil ca ei să aibă o altă viziune", a adăugat acesta, care este de părere că, poate, acest studiu merge prea departe, dar că aventurile trebuie privite şi din punct de vedere sociologic.
(11 iun 2008, 09:36:48