Anumite cutremure difuzează unde care au o viteză mai mare decât cea a sunetului, mergând până la 21.600 km/h, fiind vorba de zdruncinături secundare care nu se produc pe falia principală, potrivit unui studiu publicat, vineri, în revista Science, informează AFP.
Cutremurele, precum cel produs recent în China, au adesea la origine o compresie între două plăci. Altele, mai rare, sunt provocate de o alunecare orizontală a unei plăci sub alta, aşa cum a fost cazul cutremurului de la Izmir, din 1999.
"Sunt cutremure ale căror viteze de rupere sunt foarte mari, mai mari decât viteza cu care undele seismice majore se propagă, un fenomen pe care l-am descoperit recent", a spus unul dintre autorii studiului, Michel Bouchon, de la CNRS/Universitatea Joseph Fourier din Grenoble, Franţa.
"Fenomenul modifică radiaţia şi mişcarea solului generată de aceste seisme", a spus acesta.
Împreună cu Hayrullah Karabulut, de la observatorul Kandili din Turcia, cercetătorul a descoperit că "zona de falie este foarte liniştită după cutremur, zdruncinăturile secundare producându-se departe de aceasta, pe structuri secundare activate de ruptura" care a eliberat aceste unde rapide.
"Undele secundare arată că anumite falii, despre care credeam înainte că sunt inactive, au fost parţial reactivate de cutremur", spun cercetătorii.
Astfel de seisme, a precizat Bouchon, au loc "pe anumite margini de plăci de pe continent, când două plăci se deplasează orizontal una faţă de cealaltă", aşa cum s-a întâmplat în California, la San Andreas, în Turcia, cu falia nord-anatoliană, şi în Tibet.
Potrivit specialiştilor, aceste cutremure se produc de-a lungul faliilor, pe distanţe lungi, lineare, aproape drepte.
Bouchon spune că acest studiu este important pentru o mai bună înţelegere a cutremurelor şi a consecinţelor acestora - difuzarea de unde principale şi secundare.