Data viitoare când vă vedeţi copiii vorbind singuri, nu vă faceţi probleme în această privinţă, căci, de curând, s-a descoperit că, în general, micuţii care vorbesc cu ei înşişi reuşesc să execute mai bine activităţile pe care le fac. Studiul, condus de profesorul Adam Winsler din cadrul Universităţii „George Mason”, a arătat că preşcolarii se descurcă mai bine la activităţile fizice atunci când vorbesc cu ei înşişi (fie spontan, fie când acest lucru le este comandat de un adult) decât atunci când tac.
„De multe ori, copiii cu vârste mici vorbesc în timp ce îşi desfăşoară activităţile zilnice, iar părinţii şi profesorii nu ar trebui să considere acest lucru ciudat sau rău. Dimpotrivă, ei ar trebui să asculte cu atenţie ce vorbesc micuţii, pentru că aceste cuvinte sunt o fereastră deschisă asupra minţii copiilor”, a explicat Winsler.
În timpul studiului efectuat, copiii au fost supuşi unor teste de aptitudini pe care le-au efectuat iniţial în tăcere, apoi au fost lăsaţi să vorbească în timp ce lucrau. S-a constatat că 78 la sută dintre ei au obţinut rezultate cel puţin la fel de bune la testele date a doua oară.
Cercetătorii susţin că limbajul personal al micuţilor îi ajută pe aceştia să îşi îmbunătăţească aptitudinile de comunicare cu lumea.
„Acest limbaj vine din interiorul fiecăruia, iar când limbajul personal trebuie să se îmbine cu cel social, copiii folosesc propriile cuvinte în această perioadă de tranziţie, care este critică şi care îi defineşte ca fiinţe”, a adăugat Winsler.
El a efectuat acelaşi studiu şi pe un eşantion de copii ce sufereau de autism şi a constatat că şi aceştia vorbesc cu ei înşişi şi că monologul îi ajută în efectuarea activităţilor. „Copiii cu autism au probleme cu limbajul extern, social, aşa că psihologii au presupus că şi limbajul personal are de suferit din această cauză. Însă studiul nostru a arătat că nu se întâmplă aşa. Şi pentru copiii autişti limbajul personal reprezintă un instrument eficient, care îi ajută să îşi efectueze activităţile zilnice”, a explicat Adam Winsler.