Mărţişorul, denumit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor", face parte din larga categorie a talismanelor dăruite celor dragi de 1 martie, simbolizând iarna şi vara, dar şi speranţa.

Săpăturile arheologice au scos la iveală obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de rîu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Speculând asupra semnificaţiei culorilor, se poate spune că roşul, dat de foc, sânge şi soare, este atribuit vitalităţii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific înţelepciunii bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor.

Mărţişorul serveşte celor ce-l poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Talismanul românesc.

Comentarii