Un sportiv demn de toată admiraţia. Acesta este primul lucru care trebuie spus atunci când îl aducem în discuţie pe suceveanul Viorel Negru, un  rugbyst cu o longevitate de invidiat. Ajuns la aproape 44 de ani, jucătorul a contabilizat deja 29 de ani de când a pus pentru prima dată mâna pe balonul oval.

Este cel mai vârstnic jucător legitimat la o echipă de primă divizie din ţară şi se mândreşte cu asta. Coechipierii şi adversarii, mulţi care nu au nici jumătatea vârstei sale, îl privesc cu respect şi uneori cu teamă. Asta deoarece, la cei 44 de ani ai săi, are încă o forţă de pătrundere extraordinară.

Om de afaceri şi sportiv de performanţă

Viorel Negru a fost dus pentru prima dată pe un teren de rugby în anul 1978. Împreună cu fratele său Dumitru, şi el un cunoscut şi longeviv jucător de rugby, care a evoluat până după 40 de ani, a plecat la drum cu multă ambiţie. A muncit de tânăr şi în scurt timp a ajuns printre cei mai buni jucători ai Sucevei. La mijlocul anilor 80, a fost cooptat la lotul naţional de seniori, fără a prinde însă nici o selecţie sub tricoul naţionalei. De fapt, aceasta este şi cea mai mare dezamăgire a sa.

„La teste îi cam băteam toţi. Cei care au jucat în acea vreme ştiu ce valoare avem. Din păcate, atunci, dacă nu erai la o echipă mare, eventual din Bucureşti, chiar dacă erai mai bun, erau băgaţi alţii în faţă”, spune Negru.

Această dezamăgire nu l-a dezarmat însă în vreun fel. A continuat să joace la echipa din Suceava. A evoluat jumătate de sezon şi  la formaţia Metalurgistul Cugir, însă a preferat să se întoarcă acasă, unde, după o perioadă petrecută în străinătate, a intrat în lumea afacerilor.

Chiar şi aşa, nu a ezitat să-şi dea jos costumul de om de afaceri şi să intre în teren la meciurile Sucevei ori de câte ori echipa locală avea meci.  

Un pachet de muşchi

Pentru vârsta sa, Viorel Negru are o condiţie fizică de excepţie. Are 108 kilograme şi este un adevărat pachet de muşchi. Când şi-a început cariera, cum avea o viteză deosebită şi era mult mai uşor, era folosit pe postul de aripă, fiind jucătorul însărcinat să sprinteze atunci când prindea un culoar liber. Odată cu înaintarea în vârstă, a fost mutat la grămadă.

În ultima vreme evoluează în linia a III-a pachetului de înaintare, unde se remarcă şi astăzi prin forţa de pătrundere extraordinară.

A intrat şi a înscris

Veteranul echipei locale şi-a demonstrat încă odată valoarea chiar la ultima partidă de acasă a formaţiei CSM Bucovina Suceava. Pe 26 noiembrie, formaţia noastră a evoluat în compania echipei Universitatea Timişoara. Partida conta mult pentru ai noştri, o eventuală înfrângere scoţându-i din lupta pentru calificarea în play-off. La pauză lucrurile nu stăteau foarte bine pentru suceveni, oaspeţii conducând cu 7-6. Introdus în teren, Negru a schimbat faţa echipei. În minutul 55, a înscris un eseu care a schimbat cursul jocului. Până la urmă, CSM Bucovina s-a impus cu 18-14, aportul lui Negru la victorie fiind incontestabil. „După ani de zile petrecuţi în teren ştii cum să organizezi şi să finalizezi o fază. Cei tineri au şi ei forţă, luptă, însă le lipseşte încă experienţa”, povesteşte jucătorul.

Echipa de intervenţie

După cum am aflat de la antrenorul CSM Bucovina Suceava, Constantin Vlad, Viorel Negru face parte din aşa numită echipă de intervenţie a echipei locale. Veteranul de 44 de ani, alături de trei colegi care sunt şi ei trecuţi de 35 de ani (Mihai Bortă, Cristian Croitoru şi Dan Scolobiuc), sunt jucătorii cu experienţă ai echipei, un sprijin important pentru grosul jucătorilor, mulţi abia trecuţi de 20 de ani.

„ De obicei, noi intrăm pe parcursul meciului, dacă lucrurile nu merg foarte bine. Le dăm tinerilor încredere şi o ambiţie suplimentară, lucruri care contează foarte mult. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că rugbyul este un sport de echipă, iar un jucător, doi sau trei nu pot schimba totul”, explică Negru.

Viteză şi forţă

Antrenorul  Constantin Vlad, şi el un fost mare jucător de rugby, ne-a făcut o caracterizare extrem de succintă a rugbystului pe care îl ştie de mai bine de 20 de ani.

„Viorel Negru este un jucător cu calităţi native de excepţie, pe care doar şi le-a perfecţionat prin dorinţă, voinţă şi curaj. De-a lungul carierei a îmbinat foarte bine două calităţi extraordinare: viteza şi forţa”.

Povesteşte că la partidele din deplasare, unde de multe ori gazdele încep meciul foarte tare, Negru dă dovadă de un curaj extraordinar, luptă din răsputeri şi astfel trage echipa după el.

Vrea să mai joace

Ajuns la aproape de 44 de ani, jucătorul nu a decis încă data la care îşi va pune definitiv ghetele în cui.

„Sincer vă spun, aş juca mai des, încă mai pot face faţă. Mă gândesc însă la cei tineri, de mare viitor, ei trebuie să joace, eu doar aşa, mai rar. Oricum, mai pot juca, şi o voi mai face, destulă vreme de acum încolo”, povesteşte Negru.

Spune că echipa locală are acum mulţi jucători de mare perspectivă. Îi aminteşte pe Flutur, Patenschi, Bursuc şi Conachi, fără a nu uita să sublinieze că şi alţii au şanse să ajungă mari jucători.

Un singur lucru îl reţine câteodată la intrarea în teren. Frica de accidentări. Cum nu mai este la prima tinereţe, o accidentare l-ar face să se refacă cu mare greutate. 

Când îi va veni vremea să renunţe să mai intre în teren, vrea să-şi organizeze un meci de retragere, în care să se întâlnească cu cât mai mulţi din jucătorii care i-au fost colegi în lunga carieră. Un meci pe care îl merită cu siguranţă. 

Şi jucător, şi patron al echipei

De-a lungul anilor, Viorel Negru nu a fost doar un jucător de bază al echipei locale, ci şi un susţinător financiar al acesteia. Ani de zile, echipa chiar a purtat numele firmei fraţilor Negru (Viorel, şi Dumitru, şi el fost jucător de rugby).

„După 2000, vreo trei ani de zile, am dus greul şi din punct de vedere financiar cu echipa. Pot spune, şi nu mă tem că greşesc, că dacă noi, familia Negru, nu am fi susţinut atunci echipa, rugbyul ar fi murit la Suceava”, spune sportivul.

Deşi a fost şi jucător şi patron al echipei, Viorel nu a acceptat niciodată ca ceilalţi jucători, mulţi mai tineri cu 20 de ani, să i se adreseze la persoana a II-a. „Îmi place să mi se spună Viorel, şi atât”, spune el hotărât.    

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Joacă rugby de 29 de ani.

Comentarii