Pofta de mâncare, care de obicei lasă urme deloc de neglijat pe siluetă, se datorează, din câte se pare, moştenirii noastre genetice.
Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea americană din Bufallo, în colaborare cu colegii lor de la State University din New York, coordonaţi de Leonard Epstein.
În opinia specialiştilor, diferenţa între cantitatea de mâncare cu care avem tendinţa să ne alimentăm este "dictată" de gena Taq1A1, care produce receptorii pentru "mesagerul" cerebral al plăcerii, dopamina. În funcţie de numărul de receptori de plăcere prezenţi în neuroni, se poate simţi mai multă sau mai puţină plăcere în urma unei acţiuni, precum savurarea unei porţii de mâncare. De aceea, ghinioniştii care au mai puţin receptori, au nevoie să mănânce mai mult.
În urma analizei ADN-ului, a obiceiurilor alimentare şi a pasiunii pentru hrană a unui grup de voluntari, specialiştii au ajuns la concluzia că persoanele care mănâncă mai mult, multe dintre ele supraponderale, sunt cele care au un număr foarte mic de receptori pentru dopamină."