Tiberiu AVRAM

Sorbiturile grăbite din cafea s-au oprit brusc. Nici măcar din țigară nu mai trăgeam vreun fum, căci liniștea trebuia să fie deplină, iar concentrarea maximă. Urma să mă aud la radio. La Radio Top 91.

Se întâmpla acum 21 de ani. Aveam mai bine de opt ani de experiență în presa scrisă, dar la posturi de radio fusesem doar în vizită, niciodată la microfon. Eram angajat la „Evenimentul Zilei”, pe plan local tocmai pusesem capăt unei colaborări, când m-a sunat Sorin Avram și mi-a propus să vin la Top 91. Adunam știri de pe teren, la transmiteam telefonic în redacție, lui Sotea, iar la orele amiezii ajungeam la sediul radioului. Îmi făceam știrile pentru „Evenimentul Zilei” și gata. O zi, două, trei... De acomodare. Căci apoi a trebuit, firesc, să mă aliniez la modul de lucru al celorlaltor redactori, Adriana și Nicu, ceea ce însemna realizarea unui material audio, în care se prezenta pe larg unul dintre evenimentele importante ale zilei, material care era înregistrat și difuzat în programul de dimineață al zilei următoare.

În fața mea era Denis, cel care se ocupa de partea tehnică. „Gata? Pregătit?”. Am dat din cap și am început să citesc...

Cafeaua era caldă încă, dar țigara se stinsese de mult în scrumieră. Îmi era jenă. Încă îmi răsuna în urechi înregistrarea pe care o făcusem cu o zi înainte și pe care tocmai o ascultasem la radio. O poezie cu vers alb spusă fără nici un fel de intonație, fără nici un fel de inflexiuni ale vocii. La care se adăuga șocul pe care îl ai atunci când îți auzi prima dată vocea la radio. Ți se pare oribilă.

Au urmat apoi sute de înregistrări. În scurt timp, textele au început să fie citite cu intonație, cu pauze în vorbire, atunci când era necesar, așa cum se face la radio. Începusem să învăț și îmi plăcea.

Am plecat de la Radio Top 91 după circa un an de zile. Eram la apogeu, ajunsesem o voce de referință în audiovizualul sucevean, iar oamenii deschideau radioul doar pentru a-mi asculta textele (acum urmează o pauză consistentă, pentru a râde în hohote, așa cum făceam deseori la Top 91).

Vorbind serios, am plecat de la Top 91 spre sfârșitul anului 2001, când că mi s-a propus să preiau „Monitorul de Suceava”. Despărțirea a fost grea, extrem de grea, pentru că toți cei de la radio plângeau și mă rugau în genunchi să rămân (v-ați prins că urmează o nouă pauză de râs).

Redevenind, din nou, serios, orice plecare e grea, mai ales când părăsești un colectiv în care te-ai simțit bine și de care te-ai atașat. Iar cel mai important este că, după 21 de ani, am rămas apropiat de toți cei cu care am lucrat la Radio Top 91.  Și îmi face de fiecare dată plăcere când mă întâlnesc cu ei și când găsim răgazul să schimbăm câteva cuvinte.

Astăzi, 6 decembrie 2021, Radio top 91 împlinește 30 de ani. A fost printre primele posturi de radio independente din România, până atunci mai fiind înființate posturi de radio în București, Iași și Constanța. Este probabil singurul post de radio din țară care mai există și astăzi cu același nume. Celelalte posturi și-au schimbat numele, proprietarii, mai toate fiind înghițite de marile trusturi de presă.

Radio Top 91 reprezintă o parte din viața mea. E mai mult decât acel an de zile petrecut acolo, însemnă mai mult decât ceea ce am învățat în acea perioadă.

Pentru că, pentru mine, Radio Top 91 înseamnă oameni. Oameni cu care am legat prietenii trainice, oameni cu care am petrecut clipe de neuitat. Oameni de care am rămas legat pe viață.

La mulți ani, Radio Top 91!