Nu te-a furat străinătatea țară
Aici chiar Eminescu a greșit
Noi între noi ne-am îmbrâncit afară
Noi ne-am trădat și îndobitocit
Sigur că găsind hoți la cârmuire
Pe care noi din noi i-am pus în frunte
Au luat pentru o șpagă de nimic
Tot ce-a fost bun și-au prins să se înfrupte
Dar cine-a iscălit înstrăinarea
Cine-a donat gonflându-și buzunarul
Românul de la cârmă-i trădătorul,
El e hiena, japița, tâlharul
Te-mpiedici de străini? Vorbim aiurea
Românii sunt prin anglii cu fason
E plină lumea de nea Gheorghe, Jorge
Și de ioni pe care-i cheamă John
Ne fură toți pe limba de acasă
Ne fură hoții limbii strămoșești
Te fură fratele cu care stai la masă
Peștele mare-nghite micii pești
Ne fură alții praguri și morminte?
Nu, noi le dăm cel mai ades degeaba
Dăm aura din pravilele sfinte
Și să pierim ne îmbrâncește graba
Turcii ne luau să-i facă ieniceri
Pruncii abia născuți de triste mume
Azi mamele pornesc cu ei să-i nască
Oriunde, nu aici, oriunde-n lume
Alții își fac comunități solide
Puternică le este diaspora
Noi unii altora acolo ne luăm gâtul
Spre hazul și disprețul tuturora
Nu patrie, nu alții te-au furat
Hoții-s aici, aici au împuiat
De jos, din primării până-n palat
Sunt toți de-ai tăi, nimic nu-i importat
6 august 2021, Sângeru