Lucian AVRAMESCU

Le zic domni pentru a nu mă schilodi cu injusta lor justiție pentru tratament injurios. Mut fiind și curtat de o paralizie a mâinilor și picioarelor, scriitorul din mine poate fi doar răstignit pentru semnalarea celei mai scârboase informații pe care am primit-o de când sunt jurnalist activ. Adică de peste o jumătate de veac.

Copiii ăștia români care au devenit campioni mondiali la Robotică au primit din partea statului căruia aparțin deocamdată, până vor deveni americani, felicitările gâjâite ale unui secretar de stat în aeroport. Promit că statul român în viitor se va implica în sprijinirea, la, la, la, tra, la, la. Flori, poze…

Copiii au mers în SUA, pe banii lor. Părinții și câțiva sponsori au plătit dus-întors biletele de avion, cazarea, până și benzina autobuzului care i-a dus în fața juriului care a rămas cu gura căscată la vederea performațelor robotice gândite de geniul puștilor din Carpați, cu doi îndrumători excelenți, un profesor și un student care merită statuie. Cum, statul român, Guvernul, ăsta de acum, compozit și liberal, ăla dinainte, pesedist, că ei au mai luat argint și bronz în mari competiții internaționale și până acum, nimic, un leu, un dolar, un euro de-o înghețată?

M-am interesat dacă aici, în munca grea a construirii acestor mașini gânditoare, materialele au fost puse la dispoziție de structurile articulate și bine hrănite ale statului. Totul a fost cumpărat din lume pe bani privați, iar mașinile alea cu gând înăuntru nu-s din mămăligă, ci au în ele compoziții mondiale și aliaje de vârf.

Să mă închin, să blestem, să înjur? Nu mai pot, glasul dispărând, iar mâinile, care nu se mai pot ridica la frunte, apăsând greu doar pe clape. Deci țara care are un milion și jumătate de funcționari, de trei ori mai mulți decât state de patru ori mai bulucite de lume, țara care dă pensie unui șef de pușcărie comunistă cincisprezece mii de euro pe lună, țara care se depopulează zilnic, iar pădurile au coborât în sate și cresc salcâmi din odăile caselor abandonate, țara cu cei mai mulți șoferi și secretare de ștabi bugetari n-a investit un leu în premiul liceenilor de la Chicago? Da, documentați-vă și aflați că așa stau lucrurile.

Măi, javrelor – nu știu cui mă adresez – dați un milion de euro acestui grup să-și facă o firmă care să vândă nu creiere pe gratis americanilor și nemților și englezilor, ci roboți. Să aibă lefuri mai mari ca-n SUA, obținute pe meritul lor, asigurați-le un confort sufletesc și legislativ și nu se vor mai face mercenari ai tehnologiei mondiale.

Iertați-mă, copii! Felicitări, încă o dată!