Lucian AVRAMESCU

Cine-i normal, vă-ntreb și cine știe
În lumea asta ca o chiflă veche
Cu mintea toată pusă-ntr-o ureche
Ce-i bine și ce-i rău în pandemie

Bolește anul, frigul stă în case
Politica se freacă-ntre picioare
E semnul clasic că nimic n-o doare
Din bolile învinse sau rămase

Pe fondul ăsta de ciupercărie
Apar deștepți fuduli ca după ploaie
Savanți cu șapte clase ce te-ndoaie
Mai abitir ca o enciclopedie

Au năpădit ca planta de cucută
Care se suie unde are chef
Subordonându-te, ca unic șef
Ce biruie prea șubreda-ți redută

I-aș zice vacă dacă n-ar fi bou
Bipedului acesta ambigen
Dar merită el oare un refren
Râmei nu-i faci durerea ta cadou

Vorbind frumos, poate că l-aș ierta
Dar mă înjură de copil, nevastă
În internet e regele năpastă
Ce intră cu bocancii-n viața ta

Analfabetule, hidoasă scârnăvie
Nu-ți fac nimic și sari de mă înjuri
V-ați înmulțit, scârbavnice făpturi
Gunoiul și-a făcut academie

Ești peste tot, planeta se destramă
E India cu totul cimitir
De-aceia-ți zic, atâta doar, sictir
Dar nu-ți înjur nefericita mamă

6 iunie 2021, Sângeru