Tiberiu AVRAM

Exact acum un an, pe 1 aprilie 2020, domnul președinte Klaus Iohannis ne oferea un nesperat sprijin moral, retrăgând decorația conferită Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava. Să ne reamintim. Cu o zi înainte, municipiul Suceava și cele opt comune limitrofe intrau în carantină. Aveam cele mai multe cazuri de covid din țară, iar situația era disperată, pentru că mulți dintre bolnavi erau din rândul cadrelor medicale. Era perioada de început, nu aveam măști, era criză de dezinfectanți, iar panica generală era amplificată zilnic de televiziunile centrale, care prezentau apocalipsa de la Suceava. În acele momente, mai mult ca oricând, aveam nevoie de un sprijin moral. Eram asemenea unui copil bolnav, speriat pentru că nu știe ce se întâmplă, pentru că nu a mai trecut prin așa ceva. Iar atunci, părinții vin și îl mângâie, îi arată dragostea lor, îl încurajează, îl liniștesc și fac tot ce depinde de ei pentru a-și vedea pruncul sănătos. Pentru că așa sunt părinții, își iubesc copiii. Așa ar trebui să fie și un președinte, ca un părinte pentru poporul lui. S-a îmbolnăvit copilul din vina lui? Ce facem, îl certăm? Îi luăm înapoi recompensa pe care i-am dat-o acum ceva vreme pentru realizările lui? Cum s-ar simți? Tot ceea ce a făcut bun până atunci este șters cu buretele, pentru că a greșit, pentru că nu a fost atent. Pentru că nu a ascultat ce i-am spus.... Stop. O mică paranteză despre cum a ascultat copilul din nord al domnului președinte. Așa cum scriam și zilele trecute, mii de suceveni care lucrau în Italia se întorseseră deja acasă. Unii dintre ei erau, cu siguranță, infectați cu covid. Umblau fără opreliști pe străzi, prin Spitalul Județean chiar, pentru că atunci nu existau protocoale privind izolarea sau carantinarea lor.  Nu erau testați, pentru că nu existau teste suficiente. Au împărțit covid-ul cu generozitate, dar nu aveau nici o vină. Pentru că legile, protocoalele, se făceau, se stabileau la București. Dar, ca de obicei, vinovați de ceea ce se întâmplă nu sunt cei din Capitală. Niciodată.

Să revenim la județul nostru, care a devenit, brusc, lider detașat al cazurilor de covid. În panica generală, s-au făcut și greșeli. Unele erau inevitabile, căci se solicitau indicații de la București, iar răspunsul venea după două sau trei zile. Dar să lăsăm așa, că au greșit cei din conducere. Ce facem atunci? Ce face domnul președinte? Retrage decorația pe care o acordase în urmă cu un an „în semn de apreciere pentru activitatea de asistență medicală, precum și pentru rezultatele obținute în perfecționarea actului medical”. Activitate și performanțe obținute de cele peste 1.300 de cadre medicale. Au greșit două sau trei persoane? Ia să-i sancționăm noi pe toți. Și să distrugem complet încrederea oamenilor în Spitalul Județean. Că prea urcase pe culmi înalte unitatea asta medicală!

Și dacă tot depănăm amintiri, hai să vorbim puțin și despre un alt spital grav afectat în acea perioada. Spitalul Gerota, primul spital închis din cauza covid, după ce un fost șef din Poliție s-a internat aici să își trateze alte afecțiuni, dar a ascuns o excursie în străinătate, de unde se întorsese infectat. La Gerota, a fost identificat rapid pacientul zero, acel fost polițist care a mințit și, prin  urmare, au putut fi izolate rapid persoanele cu care a intrat în contact. Spitalul a fost închis două săptămâni, perioada de carantină, după care și-a reluat activitatea normală. Se îmbolnăviseră acolo 5,7% dintre angajați. La Spitalul Județean Suceava, s-au infectat 5,9% dintre cadrele medicale. Spitalul a devenit covid, municipiul și localitățile limitrofe au intrat în carantină o lună și jumătate. Și încă un element: la Suceava, din cauza lipsei protocoalelor despre care am pomenit mai sus, nu s-a putut identifica pacientul zero (dacă o fi fost doar unul).

Comparați încă o dată cifrele de la cele două spitale și trageți singuri concluzii. Despre dubla măsură, despre părtinire, despre ce vreți.

Asta era situația atunci. Pe care, ce-i drept, nu o știam la acea vreme, am aflat-o ceva mai târziu. Noi știam o altă realitate.  Eram, totuși, cel mai bolnav copil al președintelui. Iar ca un părinte grijuliu, ne-a încurajat și ne-a ridicat moralul  retrăgând decorația acordată Spitalului Județean. Bine că nu ne-a dat și o palmă peste ceafă. Sunt convins că nu a realizat atunci cât rău a făcut sucevenilor, câte probleme a creat. Și ca să înțeleagă cei care nu vor să înțeleagă, am să prezint comentariul postat de un cititor la articolul ”Revanșa amară a Sucevei”, pe care l-am scris zilele trecute: „Eu locuiesc în Sângeorz Bai, dar mașina e cu număr de Suceava. Anul trecut, în aprilie, deși nu fusesem în Fălticeni de la Crăciun, am avut un drum la Cluj, timp în care am fost oprit de șapte ori. La aeroport, nu mi s-au dat voie să intru în parcare pe motiv că am mașină de Suceava. Atunci mi-am dat seama și de ce eram oprit atât de des”.

Domnule Președinte, nu știu dacă ați aflat, dar este ceva vreme de când județul Suceava este ultimul pe țară în privința incidenței cazurilor de covid la mia de locuitori. Prin eforturile oamenilor de aici, care, nu știu dacă știți, au mai mult bun-simț decât alții și mai mult respect pentru reguli. Am devenit și mai încrezători, iar asta se datorează cadrelor medicale, care muncesc pe brânci la spitalele din județ, inclusiv sau, mai ales, la Spitalul Județean. Și, să vedeți ce chestie, Domnule Președinte, muncesc chiar dacă li s-a luat decorația. Nu le ajuta la nimic, oricum. Era doar o chestiune de respect și apreciere din partea dvs. Acum, au rămas doar cu respectul și aprecierea din partea noastră. Și asta nu e puțin, asta contează poate chiar mai mult.

Totuși, cum ar fi, Domnule Președinte, ca acum, având la îndemână atâtea informații despre ce a fost la noi, comparativ cu ce este astăzi prin alte părți, cum ar fi să apăreți public, așa cum o făceați des anul trecut, la o oră de maximă audiență, pe toate televiziunile, și să anunțați că ați greșit retrăgând decorația acordată Spitalului Județean? Știu, poate vă este greu să recunoașteți că ați greșit, că v-ați pripit. Dar ar fi frumos să spuneți măcar că felicitați cadrele medicale din Suceava pentru eforturile făcute în acest an. Și pe suceveni, pentru exemplul dat. Nu pomeniți nimic de decorație, că nu mai contează. Uneori, mai importantă este o vorbă bună, din suflet. Ca aceea pe care o spune părintele copilului său bolnav.