Lucian AVRAMESCU

Există la noi o apetenţă a mizeriei și o știință de a face din molimă bici, iar biciul să și pocnească. Există o predilecție politică de a mulge în folos propriu vaca nenorocirii.

Am în imagine, nedumerit, scârbit, revoltat două cadre de film horror. În una, un individ musculos, învelit parțial cu un maiou și total cu niște desene negre și abstracte care-l fac să arate integral ca o gorilă, intră și iese, într-un mic târg de provincie, din magazine de unde nu ia nimic. Revine la o mașină pe care o închide și deschide trântindu-i sonor ușile, pentru ca nimeni din cei din preajmă să nu rămână absent la măreția lui corporală și automobilistică. Nu poartă mască, nu poartă bun-simț, fiindcă se izbește de oameni care nu au timp să facă loc grabei lui fără sens și fără obiect.

A doua imagine îmi arată, mândru și cu o privire apoasă, liderul celui mai mare, se zice, partid din România, la Ziua Franței. Toată lumea, așezată pe scaune, diplomați, politicieni, cărturari, invitată la eveniment, purta masca de protecție pentru nenorocirea care ne suflă tuturor în ceafă. Ăsta, românul politic de vârf și de coadă, reprezentant al unei opoziții care e la putere și a rămas la putere de 30 de ani, dacă nu chiar de mai mult, ține în bășcălie masca în mână. De ce face asta? Să fie văzut de votanții lui care, prin cea mai mizerabilă manipulare, devin votanții unei calamități colective, care-i privește de aproape și pe ei.

Suntem, din nou, fruntași. Se întâmplă, cum scriam, o nouă mineriadă. Populația, fiindcă nu era de ajuns acest virus care a întors planeta pe dos încât unii savanți spun că vom vorbi, în istorie – dacă va mai fi – de epocile pre și post coronavirus, se strivește, împărțită în două, cu sudalme și chiar cu pumni în gură. Populația e ruptă sângeros în părți care se detestă. Care parte e mai mare?

Prin propaganda parșivă și exersată la creierele mici, dar și la nemulțumiții sinceri de soartă, 70 la sută din români spun că virusul nu e, iar dacă e se prezintă bleg, ca o gripușoară pe care o asasinezi cu o țuică fiartă. Nu, gripușoara asta, care ucide sute de mii de oameni pe planetă și sunt prognoze că va ucide milioane (Africa de Sud sapă preventiv un milion și jumătate de gropi), care nu sucombă vara, ca orice gripă, cum speram, ci împuiază pe câmpul bogat al prostiei omenești (refuză libertatea de a se spăla pe mâini și gestul neplăcut de a purta mască), gripușoara asta care alimentează eternizarea unui parlament roșu, se apropie tot mai mult de noi. Românii sunt, din nou, după ce au fost lăudați, huliți pentru un comportament colectiv imbecil care s-a instalat mai tare ca molima. Purtătorii de mesaj sunt, pe străzi, musculosul tatuat, iar în curtea ambasadei franceze, gălbejitul politic apos și plin de sine.

Mi-au murit oameni cunoscuți. Unii s-au stins în trei zile – tuse, apoi febră, apoi intrarea în grevă a plămânilor. Un necunoscut din Brăila sau Galați, profitând de crearea unui haos al pretinsei libertăți, s-a cerut acasă, bolnav fiind. A murit. Au ieșit din ”dictatura medicilor” câteva sute pe zi din spitale, la cerere, pe propria răspundere. Dar propria răspundere s-a dovedit o barcă spartă, care intră la apă. Unul, scăpat ca prin minune din infernul terapiei intensive, declară că a scăpat, dar și-a omorât mama. Ploconul de iubire dus părinților a fost grăbirea morții fiindcă toți, într-o zi, murim.

Scriu toate astea din frică și din iubire pentru oameni. Iar om, mut, e drept, sunt și eu. Nu suntem plătiți de nimeni pentru a gândi cu mintea noastră. AMPress refuză, ca de 30 de ani de la înființare, orice ban de la stat, iar campania publicitară, necesară, dar ineficientă, nu ne privește.

Prahova a devenit, alături de Dâmbovița, zonă de extremă urgență. Discutam ieri, prin vocea soției, telefonic, cu doctorul chirurg Dan Oprea, de la Spitalul județean din Ploiești, despre criza din spitale, din aer, din pământ. Am operat acum câteva zile o femeie de cancer, spune medicul. A fost dusă în salon, lângă altă pacientă bolnavă de coronavirus, fără ca analizele să indice boala acelei femei. A fost aflată mai târziu și mutată. Operata mea nu a luat virusul, prin noroc.

Trăim, cu exceția celor aproape 2000 care au murit, prin întâmplarea norocoasă de a nu ne întâlni cu el. Dar el e, iar unora ne ia deja măsura.

Cine e acest invadator cu nume de împrumut, despre care toată inteligența mondială nu a reușit să afle nimic? O molimă urâtă care, cum spunea ieri profesorul neurochirurg Ciurea, atacă – se vorbește doar de plămâni – creierul. Să fie explicația că unii, neconfirmați, se prezintă imbecil și criminal, omorându-și părinții, bunicii, prietenii?