Lucian AVRAMESCU

Holera e printre noi, intră-n case
O boală cumplită, ca o armată nazistă
Un gardian stă la poartă și triază
Ăsta la morgă, ăsta la lopată, încă mai rezistă

Boala fără nume poartă o poreclă,
N-are certificat de boală, nimeni n-o știe
Se strecoară în casele bătrânilor bolnavi
Și omoară călugărul anahoret în chilie

O doctoriță plânge în televizor
Nu mă puteam, scâncește, atinge de ei
Am văzut oameni murind sufocați
Iar noi îi tratam ca pe niște mișei

Am învățat greu să respir, mai zice femeia cu doctorat,
Am învățat să-mi potolesc bătăile inimii sub armuri și halate
Am pierdut în moarte oameni tineri
Dar am și salvat câțiva, deci se poate

Eu, poetul, sunt făptura ideală pentru boala ce vine
Alții sunt ideali pentru boli nenumărate
Până acum s-a golit țara, acum se golesc continentele
De boala sărăciei care e mai nemiloasă ca toate

E iad pământul? Da, e iad
E vremea în care se aleg borfașii supremi
Ei sunt diavolii care te vor băga în zmoală
Și pe tine care nu crezi și încă nu gemi

Pe frică, pe suferință, pe cadavre, ca-n război
Calcă alte armii care vin
Granițele bolii au dispărut fără urmă
Virusul trece prin toate ca prin apă un rechin

Se bat pe marginea gropii
Politicienii, ciocli și unii și alții, făpturi îmbălate
Care să apuce inelele de pe degetele defuncților
Iar dacă nu ies, taiați-le degetele toate

Aud un purtător de blestem
Sau, mă rog, de cuvânt parcă se cheamă
Ce asta-i pandemie, vreau despăgubiri pentru cârciumari
Nici nu-s două mii de morți, un mizilic mortuar, de nebăgat în seamă

Au înviat Hitler și Stalin, umblă prin televizoare nestingheriți
Fiecare a presărat milioane de cadavre în lume
Fiecare are azi prozeliți
Și le sunt dedicate cărți, sunt citați prin postume

Îmi bag nu știu ce în ei de morți
Nu-mi stric eu vacanța pe Coasta de Azur pentru trei babe ofticoase
Să ieșim în stradă, strigă unul, să mai omorâm morții o dată
Iar cei ce nu-s cu noi, cu toporul să intrăm peste ei în case

17 iunie 2020, Sângeru