Lucian AVRAMESCU

Am visat, iubita mea, azi noapte
Că te-am scos sub lună la plimbare
Și-nhămasem stele nărăvașe
Toate pe ales, din Carul Mare

Nu erau pe ceruri interdicții
Nici tu stop, nici duble semafoare
Tu purtai ca Isadora Duncan
O eșarfă din mătăsuri rare

Alergam nebuni pe cer iubito
Eu mânam, iar tu distinsă zee
Salutai cu mâna-nmănușată
Cunoștințele din Căi Lactee

Pe pământ era coronavirus
Purtam măști pe chip, chiar la picioare
Și așa înfofoliți haotic
Chiar uitasem rumena-ți splendoare

Mân și chiui, stelele m-ascultă
Salut Gemeni, neața Orion
Iar caleașca noastră-n Galaxie
E mai iute ca un avion

Ce vis straniu, rochia-ți lunecase
Erai goală, pielea ta de vară
Indiscret o țintuise-n raze
Steaua pe care o numim Polară

Gata, zis-am, coborâm acasă
Stelele din noapte s-au topit
Se văd micșunelele din curte
Semn că primăvara a venit

Carul Mare l-am oprit la poartă
Cu prea nărăvașa-i herghelie
De după uluci priveau țăranii
Că mi-am tras așa mașinărie

Ceva nou, am întrebat primarul
Toate-s vechi, mi-a zis, și nouă toate
Citând Glossa, și-apoi s-a suit
În decapotabila cu-argint pe roate

Virusul, am apucat să strig,
L-am învins, l-am rupt, l-am despicat?
Dar sosit-au furioși jandarmii
Că aiurea Carul l-am parcat

Ce frumos zburam prin Căi Lactee
Zeus eu, tu fericită zee
M-am trezit din vis, ești iar femeie
Iar eu pun căruței vechi resteie

Nu fiți triști, când totu-i interzis
Liber e să te trezești din vis!