Tiberiu AVRAM

O femeie însărcinată ne-a scris zilele trecute, plângându-se de faptul că nu este primită la clinici din alte județe, pentru a naște. Sunase la o clinică din Bistrița, apoi la una din Cluj-Napoca, a discutat despre preț, condiții și alte amănunte, dar după ce a spus că este din județul Suceava i s-a transmis că nu poate fi primită. Reprezenta un pericol pentru cei de acolo. Lăsând la o parte, cu greu, disperarea cititoarei noastre, pot spune că înțeleg atitudinea celor de la clinicile respective. Oamenii se tem de cei care vin din iadul de la Suceava. Căci, ați văzut la televizor, la niște posturi centrale, ați văzut că aici, la Suceava, este iadul. Iar noi, sucevenii, parcă am fi ciumați. Le înțeleg frica și nu-i condamn, căci mulți își iau informațiile de la un celebru ziarist, care parcă și-a făcut un țel în viață din a distruge acest județ. Am scris și noi și vom mai scrie. Despre neajunsuri, despre lipsuri, despre disperarea oamenilor, despre probleme din spitale. Am scris despre tot ce a apărut spre seară ca exclusivități sau premiere la un post sau altul de televiziune. Dar ne-am oprit la fapte, fără interpretări, fără să aruncăm gratuit cu mizerii în unul sau altul, fără să inventăm lucruri pentru a crește audiența, panica și dezgustul față de Suceava, față de oamenii de aici. Dar noi suntem mici, iar ora exactă se dă de pe malul Dâmboviței. Iar acolo s-a decretat că la Suceava este un iad. Și cum să primești pe cineva din acest iad în casa ta, chiar dacă vine pentru a aduce pe lume un prunc nevinovat? Sucevenii pot fi trimiși și acum la muncă în Europa, să nu moară agricultura Germaniei ori a  Olandei. Dar în țara lor, nu! Trebuie să stea acasă, nici măcar pământul nu au voie toți să și-l muncească.

Și ce ne-a mai rămas atunci? Să ne rugăm, că rugăciunea nu ne-o poate lua nimeni. Cel puțin așa credeam până ieri, că poți să te rogi oriunde și oricând. Dar tot niște mitici ne-au transmis ieri că rugăciunea se face doar în condițiile stabilite de ei. Pentru că ieri, directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava, Daniel Drăgoi, a fost demis din funcție, după ce, cu două zile înainte, s-a rugat în genunchi în fața instituției, pentru ca „Dumnezeu să se îndure de Suceava și România și să oprească această pandemie de Covid-19”, după cum a spus chiar el.

Îl știu pe Daniel Drăgoi de mulți ani. E un om excepțional, un familist exemplar, un om foarte credincios și dispus mereu să-i ajute pe cei aflați în suferință sau în dificultate. Marți, pe 7 aprilie, s-a pus în genunchi, la intrarea în instituție, și s-a rugat. Așa a simțit el. Avea mască, mănuși și chiar vizieră. Era singur și a respectat toate condițiile impuse de carantină. Cineva l-a fotografiat, iar imaginea a devenit rapid virală. Nu erau în preajmă, „întâmplător”, fotoreporteri, așa cum au stabilit niște țăcăniți care comentează de zor de facebook. Daniel Drăgoi s-a rugat acolo pentru că așa a simțit. Niciodată nu a făcut bravadă de credința sa și nu avea nevoie să demonstreze ceva, cuiva. Este de 6 ani director și nu i s-a reproșat niciodată nimic pe linie profesională. Doar că, acum, a greșit. Pentru că s-a rugat la Dumnezeu. Pentru județul lui, pentru țara în care trăiește! Mă întreb, dacă Daniel Drăgoi nu era creștin, ci musulman, spre exemplu, avea cineva curajul să îi spună ceva? Evident că nu!

Miticii ăia de l-au demis pe Daniel Drăgoi vin la mănăstirile noastre, din Bucovina, și își fac cruci peste cruci. Pentru că așa dă bine. Merg la tăieri de panglici, cu tot felul de miniștri și oficialități, și iar își fac cruci peste cruci, că așa dă bine la tv. Se rușinează dacă îi întrebi de credința în Dumnezeu, dar știu să se închine, doar de ochii lumii, că așa dă bine la electorat.

Măi  fariseilor, măi nesimțiților, măi Iudelor, cât vă mai rabdă oare pământul ăsta? În nemernicia voastră, voi nu doar că l-ați demis pe Daniel Drăgoi, ci ne-ați pus la zid pe noi toți, pe toți creștinii. Să avem grijă unde ne rugăm! Și asta, cât ne mai putem ruga, cât ne mai lasă miticii să o facem!