Lucian AVRAMESCU

Zilele acestea am tot scris acid împotriva celor doi candidați la președinție, calificați în turul doi. Am criticat refuzul lui Iohannis de a participa la o confruntare directă cu Dăncilă și am criticat-o pe Dăncilă pentru mândria cu care strigă pe toate ulițele presei că-l rupe în bucăți pe neamț dacă-l prinde la o dezbatere, fiindcă mintea ei zburdă ca o căprioară pe pajiștile elocinței politice.

Klaus Iohannis a reparat miercuri seara și a recuperat ceea ce era pe cale să piardă. A răsturnat legenda că e mut și că alții îi scriu răspunsurile. Nu m-a dat peste cap, dar m-a lămurit că e un președinte legitim al țării mele.

 Eu, care am ajuns un ziarist bătrân, îmi amintesc o întâmplare din viața mea de june ziarist. Am fost trimis de la ziarul din Vâlcea, unde lucram, să iau un interviu scriitorului Eugen Barbu, pentru un supliment literar al ziarului ”Orizont”. Am ajuns pe strada Eminescu din București, la casa lui Eugen Barbu, care mă aștepta. Eram tânăr și aveam curaj.  Chiar obrăznicie în fața unui greu al literaturii, măcar prin ”Groapa”, o capodoperă. Eu întrebam, iar scriitorul, așezat la biroul lui, îmi răspundea amabil și cu o cursivitate a ideilor care m-a impresionat.

Eugen Barbu era acuzat atunci că a plagiat capitole din ultima lui carte. E adevărat, l-am întrebat eu, că vă scriu alții cărțile?  Eram în casa lui și putea să mă arunce pe geam. Da, mi-a răspuns ironic, zâmbind. Acum când dumneavoastră îmi puneți întrebări, am doi roboței de la Electronica sub birou, care-mi suflă răspunsurile.

Așa am fost surprins când Iohannis, suspectat, inclusiv de mine, că nu știe decât să citească texte scrise de alții, a răspuns, arătându-și urechile fără căști, că nu are microfoane care să-i sufle răspunsurile, fiind singur cu scăfârlia lui personală în fața ziariștilor.

Vorbind, inclusiv cu Dăncilă, trecând peste orgolii, direct, eu cred că va câștiga detașat turul doi. Treaba lui.

Miercuri seara, Iohannis a stricat rețeta prin care madam Dăncilă credea că l-a omorât. Cred că Viorica Dăncilă – care a citit un text pe care i l-a scris pe genunchi un fost coleg al meu din presa pre- decembristă - trebuie să renunțe la provocarea luptei directe, minte la minte, inteligență la inteligență. Prea țipă:  să vină să se bată cu mine, că-l rup! Cam prea țățesc orgoliul ei, iar rețeta că neamțul se scapă în nădragi numai la gândul că va sta față în față cu ea s-a dezumflat.

Nu cred că-i ”proastă”, cum zice soțul Liei Olguța, băiat brunet din Bănie, colegul ei de partid, dar nici nu trebuie proclamată un fel de geniu național cu fustă, că ne ironizează curcile. Poza asta de Ecaterina Teodoroiu s-a stricat, iar PSD trebuie să inventeze altceva dacă vrea să-i jumulească urechile – fără căști – ale neamțului.