Iulie s-a instalat cu totul afară
Cămașa săpătorului de șanțuri ia foc
E bine de tine că sapi șanțuri de cuvinte
Îmi spui, ăsta noroc !
Așa să fie ? Vuiesc în cap nu simfonii, nici cascade
Ci, pe plită, sfârâie idei care mor
Iar eu și tu și noi toți
Stăm înghesuiți în cuptor
La Paris a murit un bătrân pe asfalt
Până la Londra s-a întins incendiul de la Notre Dame
Polii se dezgheață în curtea mea și un urs polar
Îmi bate rugător cu laba în geam
Așa începe sfârșitul lumii, îmi spui,
Iadul ca un cazan încins e imaginat
Iar eu te întreb dacă ai informații
Că-n rai ar fi aer condiționat
Vară ca un crater de vulcan,
Copiii, bătrânii, cardiacii să fie băgați la adăpost
Strigă un crainic, iar eu mă gândesc la care categorie mă înscriu
Fiindcă dintre toți aș salva doar copilul care am fost.