Cu ciorapul pe faţă luna
În geamul meu
Şi vişinul, îmbrăcat altfel peste noapte,
Alb ca o stafie
Toate s-au deghizat,
Capra e mai multă cu doi iezi înfloraţi.
Cotcodăcesc pe ouă lăstarii de zmeură
Între ei şi-a pitit cuibul găina
Toate sunt altfel, copile,
Piuie pietrele gâdilate de iarbă
În sufletul meu îşi odihneşte zborul
Rândunica
Din ţări depărtate s-a întors acasă
Vecinul tinichigiu, pasăre călătoare şi el,
Nu mai vrea la Londra,
Udă cu furtunul arpagicul pus de nevastă-sa
Care l-a tot aşteptat ca Penelopa
E primăvară, spui, copile,
Nu vezi, tată, că tot dealul
Şi-a pus cămaşă albă
Iar corcoduşii, aşa sălbăticiţi,
Dau rost zilei care a început?
Da, ca Don Quijote, eu văd
Doar balaurii morilor de vânt
Şi luna deghizată ca un hoţ de noapte
Şi-n flori, fructele care vor putrezi neculese