Lucian AVRAMESCU

scria cândva un bard, răpus de vremi,
că ne conduc fanarioţi, că-n ţară
străinii ne fac legea, iar noi toţi
ajuns-am de ruşine şi ocară

l-aş contrazice dacă-ar mai trăi
ne facem propriii fanarioţi
nu-i importăm, pe benzile rulante
sporim constant producţia de hoţi

stăm prost la demnitate şi la lege
sporul natalităţii e pe dos
limbaju-n parlament şi-n cancelarii
nu doar pe stradă e sublim porcos

autostrăzile se fac palate
banii-s impozitaţi pentru mişei
orice analfabet are mari şanse
de-a fi în vârf, ca unul dintre ei

se fură tot, nu oul de sub cloşcă
ci cloşca şi puierniţa cu totul
despre baştanii din politică se spune
şi ăsta, ca şi alţii, pune botul

ţară ca un blestem, ţară avută
ţară ce susurai ca un izvor
vrei să-ţi cunoşti sperjurii, trădătorii
ţin lecţii, iată-i, în televizor

păcat de tine şi păcat de mine
păcat, frumoaso, de noi amândoi
de-acest popor cu aer melancolic
care-i plătit ca pradă de război
nu altora, ci unora din noi

ştiu, rar te scoli, şi nici un pari mahmură
ştiu că-n surdină încă mai respiri
fă-ţi curăţenie în bătătură
şi-n nuntă pune-ţi brazi frumoşi drept miri
că-s mulţi ciulini pe post de trandafiri
iar omenia azi se cheamă ură