Lucian AVRAMESCU

Un prieten, cu funcţii în profesia cu puşca, mi-a transmis matinal că Guvernul ia în calcul scoaterea armatei pentru nimicirea inamicului porcin. Pesta porcină se adaugă neliniştilor guvernamentale legate de extrădarea doamnei Kovesi, iar numirea unui procuror-şef la DNA tulbură concediul domnului Tudorel Toader, adus la birou pe targa unei îngrijorări, spre a ţine cuvântări în faţa ziariştilor.

Cu pesta porcină africană, intrată – vorba ministrului Daia – pe unica uşă a unei mari crescătorii de râmători din Tulcea, se petrece la fel. Cad pe rând toate celelalte subiecte şi vioiciunea guvernamentală se manifestă călare pe mătură ca o vrăjitoare. Cum să scoţi armata în lanurile de porumb şi-n mărăcinişuri pentru a omorî pesta cuibărită în porci? În primul rând, cum îmi spune prietenul meu Vasile Americanu, din Urlaţi, soldaţii sunt antrenaţi nu pentru pânda la mistreţi. Ei au priceperea de a nimeri alte ţinte. Apoi acest război de gherilă e o imposibilitate şi un nonsens. Cine a strecurat sub buclele doamnelor din Guvern viermele acestei nenorociri mai mari decât pesta?

Între timp ţara este informată că războiul cu porcii ia amploare, omorârea bieţilor râmători petrecându-se în coteţe. Fireşte, 99 la sută sunt porci sănătoşi, iar băbuţele plâng ca după mort, după ce le e asasinat animalul scărpinat drăgăstos pe burtă şi alintat cu tărâţe. Preventiv, orice porc – domestic sau sălbatic – găsit în zona presupusă cu pestă trebuie musai stârpit în numele microbului inexistent în el, dar depistat la vecini. Această judecată cu sentinţă rapidă, redactată de magistraţi veterinari, face să curgă râuri de lacrimi în gospodăriile sărace, unde porcul este limuzina, belşugul, nivelul de trai, siguranţa zilei de mâine. Îmi amintesc copilăria mea de la Sângeru, unde bunicul de mamă era vizitat uneori de un prieten care la despărţire făcea urarea ”Să-ţi trăiască, Mihai, porcul şi copiii!”. Pleca lăsând în spate o nedumerire pe care am încercat s-o dezleg. De ce, mi-am întrebat bunicul, zice ăsta să-ţi trăiască întâi porcul şi apoi copiii? Copil eram doar eu. Pentru că, mi-a răspuns bătrânul, dacă îţi trăieşte porcul, au şi copiii ce mânca. Moare porcul, vine foamea şi bucata de carne pusă la păstrat în untură, pe care bunică-ta ţi-o dă uneori, nu mai e!

Omorârea, cu sau fără armată, a porcilor seamănă cu asasinarea în masă a găinilor. Deosebirea constă în metoda de luare a vieţii. Păsările erau îndesare vii în nişte containere sau în saci de plastic unde mureau asfixiate. Porcii – mai ales cei din păduri – trebuie depistaţi în crucea lunetei şi nimeriţi în fugă. Armata noastră trebuie să facă faţă acestui al treilea război mondial care vine spre Capitală dinspre Bulgaria, iar acum se duc lupte grele în periferiile Brăilei. Poate biruie porcii, singurii nevinovaţi în acest război vinovat prin interese şi obârşii. Vioiciunea de vin spumant, de regiune superior, a Guvernului e pe metereze şi aşteptăm noi imagini grăitoare despre nemărginita-i înţelepciune patriotică. Armata de luptători antitero va fi, cred, o vreme retrasă din Kandahar şi suită în pădurile patriei unde râmă pesta. Deviza, că tot se împlinesc 101 ani de la bătăliile de la Mărăşeşti, unde a luptat şi bunicul de tată, ar trebui să fie, cu impietăţile asumate, ”Pe aici nu se trece!”. Aviz pestei porcine, că aia omenească se strecoară prin toate cancelariile, făcând nenumărate porcării.