Sportul a fost mereu încadrat la şi altele, în ciuda faptului că importanţa sa este determinantă pentru calitatea vieţii noastre. Şi nu mă refer doar la condiţia de sănătate fizică, ci şi la cea mintală. Nu doar a celor care practică, ci şi a suporterilor care sunt mereu acolo, în tribune. De câte ori nouă, românilor, nu ne-a rămas decât bucuria rezultatelor unor mari sportivi? De câte ori nu au ţinut sportivii loc de ambasadori? De câte ori n-au fost ei singurul nostru motiv de mândrie patriotică? Dar, şi ce dacă? Ei fac ceea ce fac din pasiune, aşa că autorităţile îi vor trata mereu de sus şi, eventual, cu o diurnă de 25 de lei pe zi. Totul spre „binele” lor, să nu se îmbuibe şi să rămână în formă, după cum a explicat suprema autoritate în materie de sport a ţării, doamna ministru Ioana Bran. E drept că dacă tăcea, cine mai ştia cine este doamna Bran? Acum ştim că îl întrece în comicării şi pe celebrul său tiz din filmele mute. Doar că nu de asta ocupă scaunul. După ce au râs (cu amărăciune) şi curcile de declaraţiile sale, iar subordonaţii săi s-au înecat de indignare, sindicaliştii din domeniu au realizat încă o dată situaţia dramatică ce a dus la rectificare negativă a bugetului alocat sportului şi au declanşat greva generală. Ce să vezi? Ministrul Ioana Bran a intrat in concediu. În mod paradoxal, această atitudine vine în următorul context: tenisul feminin mondial e condus şi dominat de românce, lotul românesc de canotaj a defilat spre podium obţinând şapte medalii la Campionatele Europene, devenind liderul clasamentului pe naţiuni, iar gimnastica feminină continuă să aibă strălucirea aurului şi argintului, chiar dacă generaţiile de sportivi s-au schimbat. E evident că meritul le aparţine în totalitate. Muncă titanică şi talent cu carul, dăruire şi investiţie personală, valori pe care nu le va fura nimeni nici afişându-se alături de sportivi pe stadioane, nici ignorându-i din concediu. De aceea, pe Simona Halep sau pe tânăra Ioana Stănciulescu le cunosc şi le respectă o lume întreagă, iar pe doamna ministru Bran n-o ştie nimeni. E de bun-simţ să înţelegi că atunci când eşti mic, ar trebui să eviţi să te afişezi cu cei mari, nu de alta, dar rişti să pari şi mai mic.