Lucian AVRAMESCU

Există un ”stat paralel” condus de şeful ales al statului? Sunt întrebat ce-i cu ”statul paralel” şi ce cred eu despre acest stat, ca ziarist, ca scriitor, ca alegător.

Nu vreau să fug de întrebare. Eu cred că dacă ar exista un stat, altul decât cel al lui Dragnea, el nu poate fi ”paralel”. Ştiu că Iohannis – indiferent câte reproşuri i-aş face şi îi fac – e ales legitim, că tot strigă Codrin Ştefănescu şi Lia Olguţa Vasilescu, de parcă ar fi muşcaţi de vipere, că ei, doar ei, au fost aleşi prin vot.

Iohannis – care a moţăit multă vreme, ca un struţ obosit să-şi poarte capul, suit prea înalt, cu înghiţitoare cu tot, pentru cheful lui de a şi-l purta – are de două ori mai multe milioane de voturi decât partidul lui Dragnea. Din acest punct de vedere, nu poate fi paralel statul lui, dacă ar exista.
Paralel cu legea, cu bunul-simţ, cu demnitatea unei naţii poate fi Dragnea care ne pune din nou pe prima pagină a ziarelor lumii ca la mineriade. ”Voi zdrobi”, zice el, acest ”stat paralel”.
Mi-e teamă că va zdrobi România, care trece mereu pe sub şenile de tanc. Acum nu-s sovietice.
Zdrobirea oaselor patriei mele se face ciclic, iar orgoliile unor indivizi cocoţaţi prea sus faţă de putinţele lor morale, iertaţi de beteşugul iubirii de ţară, funcţionează ca nişte şenile de tanc.

Nu ştiu dacă statul Iohannis e mai puţin legitim decât statul Dragnea, cel puţin prin obsedanta revenire la argumentul voturilor. Toţi au voturi, mai multe sau mai puţine. Întrebările mele ţin de iubirea de ţară, înmormântată fără slujbă de pomenire. Iubirea de ţară rămâne fără vot, nevotată – sper să mă înşel – de cei aleşi. Nu ştiu cum de s-au nimerit toţi orfani de un simţământ care vine de la naştere, natural, prin laptele matern şi prin aerul pe care-l respiri prin oară!