În ciuda faptului că ne plângem mereu de lipsă de timp, ne-am adaptat natural la ritmul vieţii moderne. Trebuie şi ne dorim să ţinem pasul cu noutăţile, cu tehnologia, iar tihna o traducem urban prin plictiseală. Şi totuşi, undeva, există ceva care funcţionează la fel ca întotdeauna. Marile schimbări, cele colective, consistente şi de impact pentru societate se întâmplă foarte lent. De fapt, încet şi sigur. Interiorul, mentalitatea, felul de a fi, caracterul unui popor se construiesc în mii de ani, iar orice mică mare transformare, în decenii. Ca să înţelegem, trebuie să ne scuturăm de nerăbdarea vremurilor şi să observăm, să vedem semnele. Căci sunt, iar asta ne dă speranţă.
O veste foarte bună a căzut zilele acestea peste România: piaţa de carte este la maximul ultimilor 7 ani, iar tendinţa este de creştere. E adevărat, are de unde. Un studiu făcut de experţi arată că cifra de afaceri a editurilor şi a comercianţilor de cărţi din România este în acest an cu 16,2% peste nivelul din 2012, iar profiturile sectorului s-au dublat faţă de acelaşi an. Vorbim de aproximativ 1.000 de edituri, 350 de comercianţi şi 5.000 de angajaţi – adică un domeniu restrâns, dar, iată, din ce în ce mai eficient. Între toate aceste date statistice comparate, se mai citeşte un detaliu de mare-nsemnătate: dezvoltarea aproape de la zero a unui segment devenit deja foarte puternic în prezent - cartea pentru copii.
Ca să vedem că lucrurile stau exact aşa, să facem o încercare şi să observăm că în aproape orice moment, în orice librărie, există un copil pierdut printre cărţi. Iar dacă tot ne aflăm acolo, propun să alegem şi noi o carte, să luăm loc pe-o băncuţă (dacă există) şi să răsfoim. Fie că vom petrece 5, 10 sau 30 de minute, vom trăi bucuria unei experienţe mai vechi sau mai noi, a unui timp de calitate petrecut cu noi înşine şi cu o lume întreagă. În plus, odată devenit vizitator fidel de librărie, e posibil să trăim senzaţii noi, căci astfel de locuri au încetat de mult să mai fie doar un magazin de cărţi. Librăria este o instituţie culturală în sine în care au loc evenimente, lansări, expoziţii, în care se regăsesc deopotrivă noile tehnologii. Câtă vreme astfel de momente devin obiceiuri şi captează tot mai multă lume, după cum arată statisticile şi cifrele de afaceri, se cheamă că există speranţă.
Treptat se schimbă şi clasamentele, chiar dacă ocupăm şi la citit ultimul loc în Europa. Drumul către o lume mai bună trece prin şcoală, librării şi biblioteci. Apoi vin alegerile – pentru profesie, pentru viaţă, ba chiar şi cele politice. Să citim semnele: se schimbă ceva, încet, dar sigur.