Lucian AVRAMESCU

Trenurile în România merg mai încet decât acum o sută de ani și chiar mai moșmondit ca-n vremea construirii primelor căi ferate. Explicația o dă un jurnalist într-o emisiune pe care o văd acum – căpușarea transporturilor. Transporturile sunt o chestiune de securitate națională. Cine căpușează transportul feroviar? Clienții politici. Ce fac ei? Încasează miliarde, an de an, iar o parte din bani se varsă în buzunare politice. Personale sau în buzunare de partid.
Aflu, ciclic, despre ședințele CSAT, pe teme de ”sanchi-vrăjeală”, cum zice un amic, un organism care veghează la securitatea statului român. Păi statul stă și ruginește pe șine. CSAT-ul ăsta adună, în jurul unei mese rotunde sau dreptunghiulare, persoanele cu putere de decizie, patrioții din fruntea ministerelor de pace, de război, de securitate, iar în capul mesei tronează mereu, Președintele, indiferent cum se cheamă el. Conclavul ăsta de deștepți cu cururile îndelung obișnuite cu perna limuzinei de lux, cu fotoliul lat din mari cancelarii, n-a analizat niciodată de ce ruginesc căile ferate ale României, de ce nu mai călătorim, igienic și fără fum de benzină, pe căile foste ferate, devenite cenușă azi cu toate că înghit anual miliarde de lei, autohtoni sau europeni. Ce faceți, măi orbilor și surzilor, cu țara asta care nu mai are nici șine? Care-s marile și gravele probleme de securitate națională pe care vă faceți că le pritociți, când la un război să zicem nu aveți cu ce căra tancurile de la o graniță la ailaltă? Ce țară-i aia care își permite debandada de a omorî mersul cu trenul? Al omului, al mărfii, al armatei?
Trenurile României mor anual de la așa-zisa revoluție încoace. Cică fură țiganii șinele! Nu fură țiganii șinele, furați voi trenul cu totul. Dacă le fură sunt fleac față de marele jaf care se petrece dirijat de hoții din partide și cancelarii.
Domnule CSAT care boscăni prin comunicate și te dai deștept, preocupat și patriot, ce-ar fi să te uiți nițel spre chestiunea de securitate națională a căilor ferate ale României? E o zonă unde furtișagul s-a petrecut constant, sub toți miniștrii – unul a fost de patru ori la Transporturi! – și sub toți președinții orbi la un bun național care face, făcea, ca sângele să umble fără infarct prin arterele țării. Uită-te, chiorule de CSAT, cum ruginește România, ca o gară jefuită și scuipată după viol, uită-te și compară. Vei vedea că și-n cea mai amărâtă țară din lumea a treia, trenurile, măcar trenurile mai merg.