Lucian AVRAMESCU

Mi-l imaginez pe domnul Dragnea punându-şi sacoul pe un scaun, iar el, instalându-se după o perdea, pândeşte cu undița privirii – că tot e pescar – adâncimea plecăciunilor care se fac, în absență, la trecerea pe lângă augustul său veşmânt, de cei testați spre a deveni miniştri. O plecăciune pe jumătate ar înjumătăți şansele trecerii pe listă, iar una absentă l-ar şterge cu totul pe pretendent. Sunt, zice-se, şi persoane care au făcut plecăciuni până sub betelia nădragilor săi aflați pe purtător. Domnul Dragnea, de azi, e singurul bărbat al țării. Icoană făcătoare de minuni, sfântul care îngenunchează balaurul, aducătorul de agheasmă. Nimeni şi nimic nu i se mai poate împotrivi. A reuşit tot.

Speranțele puse în sasul din Deal au murit şi ele, pe măsură ce statuia acestuia se înmuia progresiv, uitându-se în preajmă. Ce a văzut? O oaste pricăjită, alcătuită în parte din hahalere, gen unul care, având trei membri de partid, pe doi îi propunea premieri. Aritmetica parlamentară m-a determinat, a zis Iohannis, să mai dau o şansă… Normal că aritmetica parlamentară, alcătuită  80 la sută din oameni care au iscălit cu penița sângelui lor supunere necondiționată față de Dumnezeul pesedist, e de luat în seamă. Cu ce alternative să iasă la bătaie? A semnat imediat pentru acea femeie şi ar fi semnat şi dacă era mama lui Dragnea sau soacră-sa. Oastea parlamentară a lui Dragnea, dacă primeşte ordin de luptă, mâine schimbă constituția şi ne face republică sovietică.
Puterea lui Dragnea abia acum începe, iar uriaşa băşcălie pe care a încercat-o – nu că a pus o femeie, asta e de bine – i-a dat certitudinea că poate încerca mai mult. Adică orice îi trece prin scăfârlie.

Acum ”CEx”-ul face cabinetul, sortează miniştri. Te apucă râsul. Pe unii, zice el ”i-am lăsat să scrie”. Mamă, ce libertate a permis! Adică unii au avut voie – dar vor plăti, fireşte – să scrie scrisori, să exprime opinii care nici măcar nu erau injurioase, ci chemau la înțelepciune şi calm. De acum, gata!
Atenție, domnilor viitori miniştri! Când treceți pe lângă sacoul aruncat pe un scaun al domnului Dragnea, faceți o plecăciune. El nu e acolo, dar vă vede. Și e nasol dacă nu faceți plecăciunea întreagă.