Sandrinio NEAGU

La nivel naţional s-a stârnit o adevărată isterie legată de poliţistul-pedofil, iar presa abundă cu tot soiul de informaţii despre acest caz.

Şi nu numai despre acest caz, ci şi despre măsurile care trebuie luate cu astfel de persoane. „Pedeapsa cu moartea” şi „castrare chimică” sunt două dintre cele mai vehiculate soluţii pentru a eradica infracţiunea de pedofilie.

Nimic nou sub soare. E doar o chestiune care se repetă ciclic şi pe care societatea o bagă sub preş imediat ce apare o nouă tragedie sau un eveniment cu impact emoţional.

Şi ca să nu credeţi că bat câmpii am să vin cu un exemplu concret: pedofilul din Burdujeni. La finalul anului 1999, în urmă cu aproape 20 de ani, toată România vorbea despre monstruozităţile comise în Suceava.

Patru copii au fost agresaţi sexual, iar doi dintre ei au fost ucişi de individul care îi abuzase. Individul prins, un anume Mihai Olariu, dar acesta este cel mai puţin important aspect, a fost condamnat şi ulterior a murit în puşcărie.

Ei bine, la acea vreme, ca şi acum se cerea „moarte pedofililor” şi „castrare chimică”. Îmi amintesc perfect aceste aspecte pentru că la vremea respectivă m-am ocupat şi am scris detaliat despre pedofilul din Burdujeni, aşa cum i-a rămas numele lui Olariu.

Subiectul a murit uşor-uşor, iar praful s-a aşternut peste tot. Nu tu iniţiative legislative pentru a pune în practică aceste propuneri sau pentru a schimba ceva. Nimic din tot ce ar putea salva copiii din mâna unor indivizi bolnavi, că altfel nu cred că pot fi numiţi.

Doar lamentări şi trăncăneală la tv, părerologi care le ştiu pe toate şi care au soluţii la tot ce mişcă. Şi nu m-ar mira ca unii care se dau acum de ceasul morţii despre ce se poate face să-şi fi exprimat opinii şi acum aproape 20 de ani.

Dacă am pune în practică măcar câteva din aceste opinii am fi de-a dreptul extraordinari. Din păcate, în loc să punem în aplicare nişte soluţii concrete suntem campioni mondiali la bătut câmpii.

Sunt în stare să dau scris, şi o fac aici, că imediat ce va apărea un alt subiect şi pedofilul-poliţist va fi trecut în planul doi emoţiile actuale se vor risipi. Iar totul va rămâne înţepenit ca şi până acum. Mai rău este că peste câţiva ani vom avea aceeaşi situaţie, sau poate chiar mai gravă.

Concluzie: dacă dosarul „pedofilul din Burdujeni” ar fi fost tratat cu maximă seriozitate, şi nu mă refer aici la partea penală, ci la prevenirea unor astfel de fapte, poate că astăzi nu l-am fi avut pe poliţistul-pedofil.