Economia este o ştiinţă. Aşa se face că, odată însuşite şi respectate principiile şi regulile de funcţionare, am înţelege ce se întâmplă cu noi, de unde vin banii, cum se plătesc salariile, când pot fi mărite, de ce nu câştigăm cât am merita sau cum ne-am putea creşte valoarea proprie, fie că suntem administratori de afacere privată, fie angajat. Dar pentru că know-how-ul este o resursă preţioasă, cei care-o deţin preferă să fie cât mai puţini. Principiul de bază e arhicunoscutul - mulţi proşti, uşor de condus. Totuşi, în ciuda faptului că ignoranţa şi comoditatea sunt marii noştri duşmani, economia se poate învăţa, la fel şi făcutul afacerilor, dar pentru ca lucrurile să fie eficiente, iar calitatea vieţii să crească, este nevoie şi de bune intenţii. Până să răspândim cunoaşterea şi să ne însuşim cât mai mulţi o minimă cultură economico-financiară absolut obligatorie, dacă acea mână de oameni prosperi ar avea şi ceva generozitate, cu toţii am trăi mai bine. Şi nu mă refer deloc la împărţirea propriu-zisă a banilor câştigaţi prin muncă şi efort, nici la donaţii cu gândul la viaţa veşnică, ci doar la scopul pe care îl au, la motivaţia personală ce îl împinge pe orice om de afaceri să ducă la capăt o idee. I-aş putea spune cinste - e un resort interior bazat pe morală care le dă oamenilor cu adevărat puternici să fie şi însemnaţi. Să însemne ceva pentru comunitate, în adevăratul sens al cuvântului, mult mai mult decât prescurtarea vremelnică alăturată numelui pe uşa unui birou. Sunt lucruri mici şi simple ce se răsfrâng necondiţionat asupra vieţii noastre destul de mizere. Suceava nu prea are oameni generoşi. Se vede în cifre şi în statistici. Nu că s-ar fi apucat cineva să măsoare indicatorul generozitate şi să facă astfel de clasamente. Ştim bine că oameni prosperi există, natural, populăm o zonă cu resurse şi cred că noi, sucevenii, prin educaţie, înţelegem munca destul de responsabil. Nu suntem săraci, dar aşa arătăm, aşa ne comportăm, aşa trăim. Şomajul este peste media naţională, plecaţii în străinătate la fel, salariile sunt dintre cele mai mici, adesea la limita minimă, afacerile la negru prosperă încă protejate de frica implicaţiilor sociale, iar cei care mişcă ceva în planul afacerilor o fac numai de dragul înmulţirii banilor. Astfel de chestiuni nu se schimbă peste noapte, aşa că anul nou, provocatorul de bilanţuri şi deziderate, va fi la fel, orice cai verzi pe pereţi am visa noi. Abia acum, că au trecut sărbătorile, e cazul să fim mai buni, mai generoşi.