Alina MIHĂESCU

Suntem, mai mult ca niciodată, în plin tumult pe lângă legile justiţiei. Unii se-agită să le schimbe, alţii să le apere, fiecare cu argumentele sale, considerându-se deţinători ai adevărului absolut. Pe de o parte, trăim vremuri excepţionale, parcă n-a fost niciodată chiar aşa. Pe de altă parte, istoria se repetă şi de fapt, lucrurile stau astfel de când lumea şi pământul. Căci încurcate-s căile Domnului şi ale istoriei, deopotrivă. Tocmai de la latini ne vin proverbele, cugetările şi aforismele şi musai trebuie să fie unul care ne spune că nu aduce anul ce-aduce ceasul. Dar nu contează forma cât fondul, aşa că tot latinii ne demonstrează că nu aduc mileniile ce aduce ceasul. Bravii urmaşi ai Romei antice nu uită cine sunt şi de unde au plecat şi adoptă în anul de graţie 2017 o decizie categoric istorică, revocând exilul poetului Publius Ovidius Naso în cetatea Tomis, Constanţa de astăzi. Edilii italieni au apreciat că trebuie îndreptată „eroarea comisă din considerente personale“ de înaintaşii lor. Reabilitarea vine la 2.000 ani de la moartea poetului. Și noi, la Bucureşti, discutăm despre cât de tardivă e admiraţia românilor pentru rege sau despre cei ditamai 28 de ani de la revoluţia din 1989 şi recentul raport al procurorilor privind detaliile de mise-en-scene ale evenimentului. Noi, cei de azi, barbarii de-atunci, nu ştim nici ce-am făcut ieri, în timp ce urmaşii Romei îşi asumă istoria milenară, ba chiar intervin, o continuă şi o repară. Mulţi ar spune, şi au dreptate, că gestul italienilor e comic şi fără rost, câtă vreme nu are nicio repercusiune asupra exilatului. Și totuşi recunoaşterea şi repararea unei nedreptăţi e o chestiune de morală, atemporală şi obligatorie. Făcând o paralelă, îmi permit să-mi imaginez un gest similar al românilor în ceea ce-l priveşte, de exemplu, pe Constantin Bâncuşi. Acuma înţeleg de ce n-am strâns noi bani pentru Cuminţenia Pământului, de ce e oraşul Târgu Jiu aşa cum e, săracul. Nu eram încă pregătiţi, deşi cumva suntem şi noi urmaşii Romei. Dar revenind la Publius Ovidius Naso, dat fiind că nu se ştie încă motivul exilului, logica spune că nu e clar nici dacă eroarea e eroare. Dar nici invers, aşa că, măcar de dragul poeziei şi al dragostei cântate de anticul bard, măsura e binevenită. La fel şi remarca unui virtual prieten de pe reţele vizavi de decizia de revocare a exilului lui Ovidius: consilierii locali au înţeles că marele poet poate să trăiască printre români şi acasă.