Alina MIHĂESCU

Doliul presupune în primul rând decență, o calitate cu adevărat prețioasă și nu la îndemâna oricui. Este un fin punct de echilibru pe cât de greu de atins, pe atât de ușor de pierdut. Decența este apanajul omului civilizat, educat, conștient de sine și cu bun-simț. Este arma cu care combatem prostia și răutatea. La polul opus, indecența poate îmbrăca variate forme, excesul de zel fiind una dintre ele. Din păcate, școala românească abundă în astfel de acțiuni, iar acum recidivează. Zilele de doliu național decretate ca urmare a trecerii la cele veșnice a Majestății Sale Mihai I pică nefericit în decembrie, o lună percepută public ca fiind una a sărbătorilor, a bucuriei, ai căror beneficiari sunt, prin excelență, copiii. Dat fiind această situație, niște șefi de instituții care coduc destinele școlii românești (ce le mai place expresia asta!), pătrunși de fiorul momentului solemn, s-au gândit că doliul național trebuie trăit până-n măduva oaselor.  Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti recomandă, având în vedere că se apropie Crăciunul, suspendarea serbărilor în școli și grădinițe. Altminteri, Moș Crăciun le-ar suci micuților mințile care în loc să cugete în aste zile la istorie și catafalcul pe care a ajuns, ar râde cu emoție și s-ar bucura de daruri. Curată neobrăzare!  Sau dacă e să folosesc un limbaj mai pe mintea copiilor de vârste la care face referire comunicatul oficial al Inspectoratului, o asemenea măsură e inspirată din povestea drobului de sare, sub mottoul „cumplit meșteșug de tâmpenie” brevetat de Ion Creangă, tot când gândea cu voce tare despre învățământul românesc. Iar dacă ar fi cu adevărat interesați de solemnitatea momentului, de respectul față de cel din urmă rege al României, educatorii noștri de pe la vârfuri ar face bine să-i cinstească memoria cu adevărul istoric pe care să-l predea elevilor. Mai mult, un gest de respect și demnitate în numele doliului național, dacă nu de la sine, ar fi să-și facă meseria cu dăruire și cu drag, pentru devenirea copiilor noștri și să prețuiască educația la adevărata valoare. Cam cât de indecent poate fi un copil care se bucură de Moș Crăciun? Cam cât de tare s-ar supăra, în ultimă instanță, regele însuși pentru bucuria copiilor de la care, ne amintea Majestatea Sa de la tribuna Parlamentului, am luat cu împrumut această țară...